Poate sa para deplasat, astazi, sa incepem o pagina cu acest titlu. De fapt, pagina aceasta, de la primul rand pana la ultimul, se adreseaza atat tatalui, cat si mamei. Am vrea sa credem ca, datorita vietii moderne si evolutiei mentalitatilor, rolurile au devenit interschimbabile. Ca toti tatii, mai mult sau mai putin "moderni", hranesc, plimba, mangaie si imbaiaza copilul la fel ca si mamele. Ca mamele, la randul lor, impart cu usurinta sarcinile parintesti si cele menajere cu partenerul lor.
Or, aceasta nu se intampla. Femeile, ca si barbatii, sunt la serviciu toata ziua. Dar, cine-si ia zile de concediu pentru bolile copilului? Cine il duce la pediatru? Cine il va inscrie la scoala? Cine se scoala noaptea? Cine spala si calca? Cine are responsabilitatea concreta si zilnica a ingrijirii si a educatiei? Mama, mereu mama. Cele 1% din cupluri care se abat de la regula aceasta apar mai degraba pe prima pagina a revistelor feminine, dar nu suscita, cu toate acestea, multi adepti. x9y9323xg56vsb
Nu inseamna ca tatii isi iubesc mai putin copilul sau ca nu se intereseaza de el; dar "nu au timp". Abia daca tata si copiii se intalnesc dimineata sau seara, abia daca au timp sa se imbratiseze inainte de a se desparti. Timpul transportului, adaugat la timpul de lucru, face ca intalnirile sa fie foarte scurte. Lipsa de dorinta, de vointa sau de interes pentru copilasi face restul.
Aspectul acesta este subliniat intentionat. De fapt, situatia de astazi este foarte variabila de la o familie la alta. Unii tati inlocuiesc mamele mereu sau partial. Altii se ocupa de baie, de joaca, de plimbari, ocazional sau zilnic. Iar unii nu fac nimic, doar sa repare, duminica, jucariile stricate. Ei isi fac o cariera si castiga painea zilnica: este foarte bine, dar insuficient ca sa creeze o relatie de incredere si de intimitate cu copilul lor. Munca nu poate justifica totul (mamele lucreaza si ele) si este intotdeauna posibil sa telefonezi copilului sau sa-ti rezervi o pauza in programul tau, ca sa mergi sa te plimbi singur cu el. Este o banalitate sa spui ca anii pierduti nu se recapata, dar in domeniul educatiei este in mod special adevarat. Fundamentele bunelor raporturi dintre tata si copiii sai se stabilesc in prima copilarie.
Uneori, exista ceva si mai grav decat aceasta "prezenta-absenta": copiii care nu au un tata acasa. Foarte des, tatal care nu traieste cu copilul sau la varsta cea mai frageda sfarseste prin a disparea din viata sa, atunci cand nu se intampla ca mama sa-l indeparteze inconstient sau deliberat.
In caz de divort, tatal isi pastreaza autoritatea parinteasca. In caz de concubinaj insa, mama detine automat totalitatea autoritatii parintesti si doar un demers juridic poate restabili echilibrul. Legea, votata pentru a proteja femeile, vine astazi, foarte des, in contradictie cu interesele copilului.
  Site-ul aceasta nu este locul unde sa aprofundam o astfel de dezbatere. Dar este important sa scriem aici ca un tata nu este numai un parinte, nici un insotitor trecator, nici o a doua mama. Recunoscandu-si copilul, el se angajeaza in fata lui, mai mult inca decat in fata partenerei sale. Rolul lui in fata copilului este la fel de important ca cel al mamei si ar fi bine ca toata lumea (societatea, in general, dar, de asemenea mama copilului si el insusi) sa si-l asume. Chiar daca urmarile absentei unuia sau altuia dintre parinti depind de multi factori, este vorba aici de echilibrul viitor al copilului.
Numerosi sunt astazi parintii care nu-si impart viata cotidiana cu copiii lor. Si in felul acesta insa, isi pot asuma din plin rolul lor de tata sau de mama, ramanand cat mai aproape de copiii lor, de dezvoltarea lor si pastrand un loc important in viata lor.
  In mod traditional, tatal a fost intotdeauna cel care servea drept intermediar intre copil si societate, in care il introducea progresiv. Intre alte efecte pe care tatal le are asupra psihicului copilului, tata este cel care:
■  deschide copilul spre lume, scotandu-l din relatia mama-copil si ii permite sa devina independent;
■  ii ofera stimulari noi, diferite, mai interesante, permitandu-i sa vada viata mai degraba "stereo", decat "mono";
■  furnizeaza un model social, un fel de referent si de suport, care permite copilului sa aleaga singur si sa se hotarasca;
■  prin autoritatea sa, da siguranta copilului, intareste atasamentul sau si ii permite sa se opuna fara teama de a distruge;
■  permite copilului invatarea diferentelor sexuale si descoperirea propriului sau sex: baiatul are un model cu care sa se identifice, iar fata, un barbat de cucerit.

In adolescenta, va fi prea tarziu sa sperati ca veti innoda legaturi care nu au fost create in primii ani de viata ai copilului. Tanarul nu va avea nimic de impartit cu cel care nu a fost niciodata disponibil pentru el.
Cat despre cadouri si vacante superbe, ele nu compenseaza nimic si mai ales nu inlocuiesc atentia cotidiana. Dimpotriva: foarte repede, copilul le interpreteaza drept ceea ce sunt, un mijloc folosit de parinti de a se deculpabiliza, inlocuind tim­pul pe care nu-l acorda copilului, cu bani de cheltuiala.

Ora povestilor Scoala la doi ani Copilul stangaci Locul tatalui