In mod traditional, casa este un loc unde te simti in siguranta, la adapost de pericolele lumii exterioare. Din nefericire, lucrurile nu se petrec in realitate astfel, iar caminul este, pentru copil, un loc unde exista mari pericole. Casa periculoasa, cea in care te ranesti, exista.
Intre unu si patru ani, intoxicatiile, caderile, arsurile si inecurile sunt atat de frecvente, incat au devenit o problema majora de sanatate publica. Aceste accidente carora le cad victime copilasii nu sunt "ghinioane": suntem cu totii responsabili.
FAPTE SI STATISTICI
in fiecare zi, in Franta, trei copii intre unu si noua ani mor in diverse accidente. In grupa de varsta de la unu la patru ani, acestea reprezinta prima cauza a mortalitatii. Jumatate din aceste accidente sunt asa-zisele accidente "domestice", adica se petrec in casa. I8g266ih82ldm
Accidentele care nu duc la moarte (dar lasa uneori sechele grave), sunt de o mie de ori mai numeroase. Aproape un copil din douazeci, in varsta de pana la cinci ani, consulta medicul pentru accidente domestice. 80% din cazuri sunt traumatisme (socuri, cazaturi), 11% sunt intoxicatii si 8% sunt arsuri.
CAUZELE SI FACTORII DE RISC
Numeroase studii au fost facute cu scopul de a intelege mai bine aceasta realitate complexa - numarul mare de accidente domestice - si a-i analiza motivele. Se constata clar ca un accident nu se intampla oricui si nici oricand. Anumiti factori sunt legati de copil, iar altii, de mediul sau inconjurator.

-  Comportamentul copilului este determinant: intre unu si cinci ani, dar mai ales pe la doi-trei ani, copilul traverseaza o faza de dezvoltare foarte intensa. El merge peste tot, se catara, escaladeaza. Ii place aventura si descoperirea. Curiozitatea il impinge sa incerce tot, sa exploreze tot. Fascinatia pe care o exercita asupra lui obiectele si locurile interzise este legata de dorinta de a face "ca cei mari". Caracterul sau, mai degraba opozant, favorizeaza provocarea: el nu respecta interdictiile decat cu aproximatie.
Dar, inainte de toate, ii lipseste inca maturitatea de a fi constient de riscurile pe care si le asuma. Cifrele arata ca accidentele afecteaza mai frecvent baietii decat fetele, si, de preferinta, copiii anxiosi si hiperactivi.

-  Factorii mediului sunt si ei foarte importanti. Mai intai, mediul familial: climatul afectiv este determinant, ca si reactiile parintilor in fata pericolelor si niveiui de supra­veghere a copilului. Se stie acum ca multe accidente apar intr-o situatie de "prezen-ta-absenta" a parintilor: ei sunt acolo, dar nu sunt atenti, fiind ocupati cu altceva (la telefon, cu un alt copil etc). Accidentul poate fi inteles ca un mod de apel, care nu justifica nicidecum greseala de supraveghere.

Mediul material, insa, conteaza si el: oare casa este aranjata in asa fel incat un copil sa poata trai fara nici un pericol? Au facut oare parintii turul casei, luand cu grija toate masurile posibile ca sa minimalizeze factorii de risc? Au blocat accesul la terasa, au ascuns produsele periculoase, au facut ca prizele de curent sa nu fie accesibile?

Ca sa rezumam, parintii dispun de doua moduri complementare de a actiona ca sa-si protejeze copilul: sa-l educe asupra pericolului si sa amenajeze spatiul. AMENAJAREA SPATIULUI
Cand traiesti cu un copilas, grija securitatii trebuie sa fie o preocupare permanenta. Este imposibil sa dam aici o lista exhaustiva a tot ce poate fi periculos intr-o casa: fiecare trebuie sa intre in toate incaperile casei, punandu-si toate intrebarile necesare.
Cu toate acestea, este bine sa precizam ca sapte accidente din zece au loc in bucatarie (un sfert sunt intoxicatii) si doua din zece in baie (intoxicatii, arsuri, cazaturi).
Partile de jos ale acestor incaperi sunt cele la care copilul are mai usor acces. De asemenea, trebuie puse la inaltime produsele pentru curatenie, ustensilele taioase, obiectele casante.
Trebuie sa fiti vigilent in ce priveste firele si prizele electrice. Arsurile pot proveni de la usa cuptorului sau de la resou, dar si de la o cratita pe care copilul o trage de toarta.
In baie, riscul principal il prezinta medicamentele, care trebuie puse sub cheie. Dar cazaturile sau alunecarile in cada, cat si arsurile si hidrocutarile* sunt de asemenea frecvente.
De asemenea, si alte locuri din casa sunt periculoase. Ganditi-va la cutia cu ustensile pentru cusut care zace pe jos, cu foarfecele si acele, la produsele de gradinarit, la patul care se gaseste sub fereastra, la aparatele de incalzit in stare proasta, la plantele verzi care sunt adevarate otravuri, fara sa uitam pungile din plastic (care il pot sufoca daca sunt puse pe cap) si arahidele (care pot obtura traheea). Daca aveti gradina si garaj, stiti ca si aici exista riscuri.
Nu toata casa poate fi sigura, dar incercati cel putin ca incaperea copilului sa fie: nici o priza fara protectie, nici un unghi ascutit, nici o scara periculoasa etc. Astfel, atunci cand sunteti ocupati in alta parte, sa existe intotdeauna un loc unde copilul sa se poata juca fara nici un risc, asteptandu-va. Pentru restul, precautiile dumneavoastra vor fi intot­deauna insuficiente. In paralel, trebuie sa preveniti copilul asupra pericolelor si riscurilor.

EDUCATIA IN PRIVINTA PERICOLULUI
S-a vazut ca nu toti copiii risca la fel, ca nu toti fac aceleasi nazbatii si ca atitudinea educativa a parintilor este hotaratoare, lata cateva elemente care va pot permite sa reflectati.

-  Trebuie sa fiti foarte clar cand interziceti ceva unui copil, in fata unui pericol. El trebuie sa inteleaga bine ca nu este vorba sa va faca placere dumneavoastra, ca in interdictiile obisnuite, ci de un risc real pentru el. Spunandu-i doar "nu", nu este de ajuns: trebuie sa-i explicati de ce este interzis lucrul acesta, sa folositi cuvinte simple si sa nu va fie teama sa repetati.
Pentru unii copii nu va fi de ajuns sa spuneti: "Focularde"; aceasta este o afirmatie care cere sa fie verificata. Daca sunteti prezent si daca l-ati avertizat clar pe copil de riscul la care se expune, lasati-l sa verifice. Pentru o durere minima, el va invata ca spuneti adevarul, iar viitorul dumneavoastra avertisment va fi ascultat.

-  Nu veti putea tine mereu copilul departe de cutite, foarfeci, aparate electrice etc. De asemenea, o atitudine educativa preventiva consta in a invata mai degraba copilul sa se serveasca de lucruri, decat sa le tineti mereu ascunse. Lucrul acesta trebuie sa se faca in functie de varsta si de maturitatea lui si, bineinteles, de prezenta adultului, atata timp cat indemanarea copilului nu a fost dobandita. ■  Cand apare un mic accident, cand copilul dumneavoastra se taie sau se arde usor, cand cade dupa ce nu a calculat bine distanta, este preferabil, in loc sa va suparati, sa-i explicati ce s-a intamplat si de ce expunerea lui la risc a fost prea mare. Incheiati aratandu-i cum ar fi putut ajunge la acelasi rezultat intr-un mod mai sigur, responsabilizand copilul si aratandu-i incredere.

-  In fine, copilul trebuie sa inteleaga repede ca regulile de securitate sunt aceleasi pentru toti si ca nu-i interziceti sa se joace cu fierul de calcat sau cu cutitul doar ca sa-l pacaliti. Un adult care foloseste cu stangacie un cutit, se taie si el si sangereaza. Cand cade, il doare.
Atrageti copilului atentia asupra precautiilor pe care le luati in viata cotidiana, ca masuri de protectie impotriva pericolelor: aceasta educatie se face si prin exemplu.

Cine este copilul de la 24 la 26 de luni? A fi curat peste noapte Pericolele domestice