PERSONALITATEA
La doi ani, copilul a devenit mai calm, mai sigur de el. A dobandit un nou grad de independenta si nu mai trebuie sa se zbata ca sa-l apere. Acest nou echilibru ii permite demonstratii mai frecvente de afectiune, iar copilul degaja o impresie de mai mare echilibru.
In perioada aceasta, este interesat mai ales de cuvinte si invatarea cuvintelor ii ia mult timp si energie. In acelasi timp, invata sa se mentina curat, ceea ce se face in mod natural, dar necesita cu toate acestea o maturitate atat fizica, cat si intelectuala si afectiva.
Pentru ca se asteapta de la el sa fie "curat" (adica sa prezinte continenta), ii place sa se defuleze facand murdarie. I se cere sa nu mai faca pe el? Va gasi altceva de facut: vopsele, spuma de ras, sampon, articole de machiaj, produse pentru vase, vor fi de acum etalate pe jos, pe mocheta, pe pereti, pe papusi sau pe propriul lui corp. Orice material nou este interesant, orice noua experienta este buna de incercat. Intrebare pentru parinti: cum sa-l lasati sa-si exprime spiritul stiintific, limitand stricaciunile? Va trebui sa faceti uz de imaginatie. n7y5123nc23lit
Daca negativismul este in scadere, iar caracterul mai potolit, controlul emotiilor este inca fragil. Copilul isi da silinta sa placa si sa faca totul bine si sufera atunci cand nu reuseste. Mai ales atunci cand este obiectul criticilor si al mustrarilor.
Cum sa inteleaga ca tata are dreptul la spuma de ras dar el nu, ca mama isi poate da unghiile cu lac, insa el nu are voie? Este oare vina lui daca flaconul a cazut pe mocheta alba? Samponand mocheta, el nu voia decat sa va faca un serviciu...

Momentul culcarii devine, alaturi uneori de cel al mesei, momentul cel mai dificil al zilei. Sa stea singur in camera este insuportabil pentru el. Ii este frica de intuneric, frica de fantome si inca nu face prea bine deosebirea intre real si imaginar.
Ar vrea sa prelungeasca la maximum momentul separarii de parinti, astfel ca ritualurile de seara nu se mai termina. Din fericire, este foarte atasat de ursuletul lui din plus sau de obiectul favorit, care-i tine companie atunci cand parintii au inchis usa camerei.

Are simtul proprietatii? Este normal la varsta aceasta. Ceea ce este "al meu" defineste autonomia, il asigura asupra valorii sale personale. dumneavoastra nu-i permi­teti sa se atinga de lucrurile la care tineti: si el face la fel.
incetul cu incetul, ii veti explica, iar el va intelege ca atunci cand dai cu imprumut un lucru, il recapeti.sicapoti la randul tau sa imprumuti un lucru de la cineva. Toate acestea le va intelege mai tarziu, cand se va simti destul de sigur pe el ca sa le impartaseasca.

DEZVOLTAREA FIZICA
Mersul copilului este acum foarte sigur si el cade mai rar. Dezvoltarea fizica se realizeaza acum prin dobandirea echilibrului si "ispravile" pe care le face pe tobogan sau in leagan.

Mainile, de asemenea, fac progrese si permit copilului sa-si sporeasca si mai mult autonomia: poate sa se dezbrace si sa imbrace haine simple, stie de asemenea sa se spele pe dinti zilnic. Acum poate sa inchida si sa deschida robinetele, clantele usilor si dopurile nu-i mai opun rezistenta. El stie sa intoarca paginile unei carti fara sa o strice si sa construiasca un turn din sase pana la opt cuburi. LIMBAJULLimbajul sau face mari progrese. Copilul intreaba numele lucrurilor pe care nu le cunoaste si le repeta ca sa le tina minte. Memoria sa inregistreaza mult mai bine: combinata cu o curiozitate vie in privinta cuvintelor si cu un nivel foarte bun de intelegere, memoria ii permite sa-si imbogateasca in fiecare zi vocabularul.
Pronuntarea lasa deseori de dorit, consoanele centrale ale cuvintelor fiind deseori inghitite, si copilul se enerveaza repede daca trebuie sa repete de mai multe ori acelasi lucru, fara sa reuseasca sa se faca inteles.
Pronuntarea va deveni mai clara de-a lungul timpului. Nu este cazul sa va nelinistiti, cu atat mai mult cu cat copilul se antreneaza, mai ales atunci cand monologheaza jucandu-se singur cu papusile, micile personaje sau masinile sale.
Puteti ajuta copilul la varsta aceasta sa-si imbogateasca vocabularul si sa-si amelioreze limbajul, vorbind des cu el. Trebuie sa-i lasati timp sa se exprime, chiar daca este greu, si sa-i explicati cu fraze simple lumea care il inconjoara. Nu-i indicati numai numele lucrurilor, ci si la ce servesc ele sau cum functioneaza. Furnizati-i cuvintele precise: nu numai un caine, ci un prepelicar sau un cocker, nu numai o floare, ci un trandafir sau o margareta etc.

SOCIABILITATEA

Copilul de doi ani a devenit o fiinta sociala complexa si aparte. Chiar daca jocurile lui se desfasoara inca mai mult in paralel cu ceilalti copii decat in conditionare reciproca, ii face placere sa fie cu prieteni de varsta lui. El leaga prietenii, dintre care unele se vor prelungi ani de zile. Frecvent, el ii imita pe ceilalti copii, imita jocurile lor si comunica cu ei intr-un mod mult mai apropiat.
In raporturile cu adultii, el a invatat esentialul: cum poti sa le faci placere, cum sa-i infurii, cum sa le atragi atentia. El stie sa-si exprime adecvat si amanuntit dispozitiile si emotiile, dorintele si refuzurile.

Ii place compania adultilor si nu cere mai mult decat sa se integreze in activitatile lor: sa ajute la treburile casnice sau sa mestereasca (profitati de lucrul acesta, pentru ca in general nu dureaza mult!).

JOCURI Si JUCARII
Baietii, mai mult decat fetele, au o adevarata pasiune pentru tot ce se deplaseaza pe
roti. Unii dintre ei nu se despart niciodata de o masinuta pe care o fac sa alunece, pe pereti, pe jos, pe pat sau pe trotuar, insotind-o cu "brum-brum", zgomotul caracteristic al motoru­lui. Le plac insa tot atat de mult tricicletele adevarate, bicicletele, carucioarele sau roabele.
Fetele, mai mult decat baietii, devin la varsta aceasta cochete. Cocotate pe pantofii cu tocuri ai mamei, ele se maimutaresc in fata oglinzii. Vor rochite cu volane, bucle in par si cauta admiratia tatalui lor ca sa se asigure de farmecul si puterea lor de seductie.
Tuturor le place sa se deghizeze, in pisica, in clovn, in printesa, in cowboy sau pur si simplu intr-o persoana adulta.
In fine, le place sa li se citeasca si reciteasca povestioare care sa reflecte viata lor de toate zilele: povestea ursuletului care nu voia sa se culce, povestea iepurasului caruia ii era frica de intuneric sau cea a ratustei care nu stia sa inoate.
Daca aveti putina imaginatie, nu ezitati sa inventati: povestile dumneavoastra vor fi cele mai pasionante, caci ele vor integra cu adevarat elemente traite de copil, vor fi adaptate la vocabularul sau si vor evolua in ritmul interesului sau.

O masa care place copiilor Pericolele domestice Periajul dintilor Trezirile nocturne