Copilasii sunt in mod natural veseli si amuzanti atunci cand sunt fericiti si sanatosi. Sunt sigura ca al dumneavoastra va demonstreaza lucrul acesta zilnic. Veselia este starea emotionala normala a oricarui copil care se dezvolta fara probleme.
Rasul este un semn de sanatate psihologica si o marturie a unei bune dezvoltari mintale? Fara nici o indoiala. Copilul care rade dovedeste ca traieste intr-o ambianta buna cu cei care-l inconjoara. Cu parintii sai, ca si cu fratii sau surorile sale, este capabil sa
t1p7915ty38jgt innoade relatii simple si sanatoase. Fara a se lasa cuprins de anxietate, el stie sa riposteze. Este sensibil la umorul situatiilor si arata astfel ca le cunoaste bine.
Dar rasul este si un semn de buna sanatate fizica. In acelasi timp cu jocul, rasul dispare la copilul atins de o boala grava. Apoi, revine cand copilul se simte mai bine. Stiati ca rasul il poate ajuta sa fie sanatos? S-a dovedit ca rasul elibereaza in sange substante chimice care ajuta in lupta impotriva bolilor... Si nu vorbesc numai despre sanatatea mintala care, bineinteles, este la fel de importanta.
De fiecare data cand un copil rade, el acumuleaza o multime de stari placute. Stie bine lucrul acesta, pentru ca isi petrece o buna parte a timpului jucandu-se de-a v-ati ascunse-lea pe dupa perdele, glumind, cautand tachinarile si gadilaturile. Este sigur ca el percepe, foarte repede, puterea zambetului si rasului sau.
O fetita isi farmeca anturajul (si mai ales pe tata...) cu zambetele seducatoare si rasetele guturale. Un baietel taie scurt orice tentativa de severitate din partea parintilor sai, intampinandu-i, dupa fiecare nazbatie, cu un ras total dezarmant care pare sa spuna: "Nostima initiativa mea, nu?". Parintii rad impreuna cu el cu placere, mandri in fond de acest omulet atat de smecher!
S-a constatat, de altfel, ca veselia unui copil este direct legata de buna calitate a relatiilor pe care le intretine cu anturajul sau. Daca apropiatii lui sunt cel mai adesea zambitori si atmosfera este destinsa, copilul va rade mult. Daca parintii sunt cel mai bun public al sau, se va obisnui sa se amuze si sa-i faca sa rada. Si atunci, de ce sunt atat de numerosi parintii care-l opresc din elanul sau? Se aud prea des reflectii de genul:

"Nu mai face pe clovnul, esti plictisitori"
"Nu te mai stramba, o sa ramai asa!"
"Nu mai face galagie, ne spargi timpanele!"
In loc sa se lase antrenati, razand cu el, ii vor transmite ideea ca rasul este timp pierdut si ca viata este un lucru grav care trebuie luat in serios. Daca vreti ca viata sa i se para frumoasa, faceti contrariul:
■  Tachinati-I usurel (isi va pierde, incetul cu incetul, susceptibilitatea) si lasati-l sa va tachineze si el!
■  Radeti de dumneavoastra insiva atunci cand ati facut o prostie: va invata sa faca si el la fel, iar a rade de tine insuti este baza umorului.

-  Observati toate aspectele absurde ale vietii cotidiene si amuzati-va impreuna.
■  in urma unei cazaturi fara gravitate, dar nu fara emotii, cand copilul se uita la dumneavoastra, ezitand intre ras si plans, zambiti-i, fara sa-l mustrati si fara sa va nelinistiti: el va adopta atitudinea dumneavoastra si va invata sa-si alunge temerile.

■  Nu ezitati sa va "prostiti" impreuna, sa va jucati de-a monstrul, sa fiti nebunatici.

-  Scoateti in evidenta partea pozitiva a situatiilor (exista intotdeauna, chiar daca nu este intotdeauna evidenta).

■  Nu va lamentati pe tema nefericirii lumii si a dificultatilor vietii. Seriozitatea si gravitatea nu sunt prin ele insele niste valori, iar a face din orice o drama nu este o atitudine sanatoasa.

-  Straduiti-va sa nu sfarsiti nici o zi fara sa fi impartasit cu copiii cateva hohote de ras. Daca nu stiti de ce sa radeti si nici cum, lasati-va in seama lor: ei stiu foarte bine. Sunt excelent dotati pentru a se bucura de viata, cu conditia ca atitudinile noastre de adulti sa nu vina sa le deschida ochii.
Nimic nu este mai trist decat copiii mari fara simtul umorului, neintelegand jocurile de cuvinte, incapabili de a intoarce prompt replica daca sunt tachinati, susceptibili si incovoin-du-se deja sub greutatea vietii lor. Pentru a evita lucrul acesta, eliberati-va impreuna de tensiuni prin hohote de ras complice, taraboi, gadilaturi si atingeri jucause. Rasul este cea mai buna terapie si cel mai bun dintre obiceiurile familiale. A rade impreuna valoreaza mult mai mult decat a va enerva.
Or, deseori, acelasi eveniment, care ne-arface sa radem daca l-am vedea la cinematograf sau la altii, ne enerveaza pur si simplu pentru ca suntem deja incordati si obositi. Rasul, destinzand, duce la bun sfarsit crizele. Cand nimeni nu sta bosumflat si nici nu se inchide in sine insusi, rasul favorizeaza comunicarea intre parteneri si veti vedea ca toata lumea se simte mult mai bine.
Obiceiul de a rade impreuna creeaza intre parinti si copii o complicitate, care se dovedeste foarte pretioasa la orice varsta, dar mai ales la varsta adolescentei...

Criza de impotrivire Refuzul de a merge la culcare