Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos

ce trebuie sa stii despre copilul tau aflat la 2 ani impliniti - >CRIZA DE IMPOTRIVIRE






La varsta aceasta, problemele de disciplina devin mult mai frecvente. Auzindu-va mereu spunand "Nu", copilul a reusit sa invete cuvantul, acesta devenind foarte frecvent in vocabularul sau. Deseori, nu-urile raspund la nu-uri si conflictul pare iminent. Conflictele sunt numeroase. Ii cer cumva parintii sa se imbrace? Raspunsul este nu. Sa manance supa? Raspunsul este tot nu. Sa mearga sa se culce sau sa se spele? Tot nu. Rabdarea adultului este pusa la grea incercare. De aceea, este necesar sa explicam sensul acestei crize pe care o traverseaza copilul si care se numeste, pe buna dreptate, criza de impotrivire.
O singura fraza rezuma bine situatia: "Copilul se impune opunandu-se". Acum, cand se stie si se simte o fiinta umana autonoma, el tine sa se impuna ca atare. Pentru ca nimeni sa nu ignore faptul ca are dorinte proprii, el le va afirma, deseori sistematic, in opozitie directa cu dorintele. Aceste nu-uri nu au intotdeauna valoare de refuz (si multe dintre ele pot fi deturnate), dar intotdeauna sunt afirmate cu multa convingere. Afirmarea persona­litatii sale este intru totul respectabila, chiar daca va pune la incercare. x3b481xy51mfi
Deci, este bine cand copilul se opune. Dar este de dorit sa se confrunte cu o vointa superioara, care sa stie sa faca dovada fermitatii necesare. El trebuie sa inteleaga ca, asupra lucrurilor importante, nu el este cel care decide.
Viitoarele raporturi parinti-copil se decid acum: ori va invata progresiv sa se controleze si va deveni un copil agreabil si rezonabil, ori va deveni un mic terorist cu care va fi foarte greu sa ajungi la capat.

-  Excesul de autoritate si de exigente, ca si atitudinea nepasatoare, nu dau rezultate bune pe termen lung: veti avea un copil timorat sau un copil rasfatat, un copil nefericit sau stingher. Trebuie deci sa navigati intre aceste doua primejdii. Aceasta inseamna, mai intai, sa dati dovada de rabdare si de flexibilitate. Copilul nu-si controleaza inca actele, impulsurile si emotiile. Este inca incapabil sa prevada consecintele actiunilor sale. De asemenea, pierdeti din start daca asteptati de la un copil de varsta aceasta sa dea mai mult decat poate, de exemplu sa aiba comportamente rezonabile. Aceasta ar insemna sa nu faca fata exigentelor adultului, iar acesta i-ar distruge increderea in sine.

Este inutil si nefast, de asemenea, sa tipati frecvent la el. l-ar fi frica, ar fi nefericit si n-ar intelege ce se intampla.
Daca este "dur", e pentru ca este un copil normal de doi ani si nu pentru ca este rau. Daca provoaca, o face pentru ca incearca sa inteleaga cum "functioneaza" adultii si ce-i face sa reactioneze intr-un mod sau altul.

- Evitarea pericolelor autoritarismului si ale tolerantei semnifica, de asemenea, capacitatea parintelui de a se face ascultat. Unii parinti isi petrec mult timp explicand copilului lor, negociind, ca si cum ar justifica in fata lui faptul ca trebuie sa-i impuna ceva. Ca si cum ar spera ca astfel copilul sa se supuna datorita unei explicatii rationale. La varsta aceasta, asa ceva nu-si gaseste justificarea.
Bineinteles ca trebuie sa explicati pe scurt copilului motivul interdictiilor sau al cererilor, ca sa nu se simta victima unei nedreptati. Dar el nu are inca varsta la care sa inteleaga tot ce i se cere, iar adultul trebuie sa poata, dupa un timp, sa puna punct discutiei, impunandu-si vointa.
lata un exemplu clasic. Mama isi ia copilul de la cresa sau de la doica. Desi s-a linistit vazand-o, copilul, care si-a asteptat mama ore intregi, face totusi pe suparatul si nu vrea sa o urmeze. El se strecoara la celalalt capat al incaperii, unde se ascunde. Mama vorbeste, se justifica: este tarziu, trebuie sa cumpere paine, tata asteapta. Dar copilul se incapataneaza si scena dureaza, deranjandu-i pe ceilalti copii sau adulti prezenti. Mama se lasa manipulata, ii promite bomboane si scena se repeta seara de seara.
Ce-i de facut? Dupa un rastimp rezonabil de tratative si de rabdare, refuzati sa discutati mai mult, luati-va copilul in brate si plecati. Sa-i explicati, da; sa porniti discutii fara sfarsit, nu.
Exista alte doua moduri de a va face respectat de copilul dumneavoastra.
Mai intai, nu tipati, ci, pe cat posibil, pastrati o voce calma si hotarata, chiar daca el tipa foarte tare. In caz contrar, jocul lui favorit va fi sa va puna nervii la incercare.
Apoi, nu pronuntati prea multe cuvinte in van. Autoritatea dumneavoastra va fi foarte greu luata in serios daca promiteti ceva fara sa va tineti de cuvant si daca-l amenintati ca-l bateti sau ca-l pedepsiti, fara s-o faceti niciodata. "Acum, a/unge/"trebuie intr-adevar sa fie ultimul dumneavoastra cuvant si nu primul dintr-o lunga discutie.

Este mult mai important sa dati dovada de rabdare, apoi sa puneti punct unei situatii, decat sa incepeti prin a spune nu, apoi sa va lasati pacalit la nesfarsit.





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact