La varsta in discutie, aceasta expresie aproape ca este un pleonasm! Cu toate acestea, este clar ca unii copii par mult mai dificili decat altii. S-ar putea spune ca traverseaza o faza diabolica: ei au o forta si o energie colosale, pe care le pun in serviciul refuzului si al nazbatiilor. Uneori aveti impresia ca nimic si nimeni nu poate sa le vina de hac.
Ii epuizeaza pe toti cei care se ocupa de ei si in primul rand pe mamele lor. Tensiunile familiale provocate ajung sa devina adevarate cercuri vicioase din care, uneori, nu mai sti cum sa iesi. lata descrierea unei asemenea terori. q4f415qr25xdf
Atata timp cat Paul doarme, casa este calma. Dar nu dureaza mult, pentru ca Paul este matinal. Duminica, la fel ca si peste saptamana, rar se intampla sa doarma dupa ora sapte. Atunci, incepe sarbatoarea. Sare din pat, isi arunca jucariile, striga cu toata forta. Moare de foame. Inca de la ora aceasta, incep taraboiul si problemele.
La micul dejun, de indata ce mama s-a intors cu spatele, rastoarna paharul cu suc de portocale si se balaceste in el. Apoi, Paul refuza baia: trebuie sa-l chemi de zece ori pana catadicseste sa vina. Parintii au impresia ca nu-i asculta si ca trebuie mereu sa strige ca sa-i atraga atentia. Dupa baie, refuza sa se imbrace. Daca ar fi dupa el, si-ar pune mereu aceleasi haine, oricat de murdare ar fi.
Cu el, ai impresia ca toate activitatile obisnuite ale vietii ridica probleme. A manca, a se imbraca, a se spala, a merge la cumparaturi, a se culca, sunt tot atatea incercari care-i exaspereaza pe parinti. Iar restul zilei este pe masura.
Cand Paul se joaca cu copiii de varsta lui, deseori joaca se termina cu lovituri, plansete si muscaturi. De indata ce i se refuza ceva sau daca este intrerupt dintr-o activitate, el se infurie foarte tare, se rostogoleste pe jos, trece prin niste stari incredibile si deseori cei mari sfarsesc prin a ceda, ca Paul sa nu faca si mai rau. El nu asculta atentionarile, pare ca nu intelege amenintarile, iar pedepsele sunt aparent fara efect.
Cand, in sfarsit, soseste seara, parintii lui sunt epuizati. Dupa o cina de care Paul a refuzat sa se atinga, ritualul dinaintea culcarii pare ca nu se mai termina. Paul ii cheama sau se ridica de zece ori, si de fiecare data ziua se incheie cu un conflict.
Exista, bineinteles, momente cand Paul redevine un baietel agreabil, tandru, plin de energie si de umor, seducand pe toata lumea. Sunt momente care te fac sa uiti tot restul. Parintii spera, incep sa viseze ca situatia aceasta va dura... Dar nu dureaza.
Credeti ca exagerez? Cu atat mai bine: copilul dumneavoastra inseamna ca nu seamana cu acesta. Micul Paul este intr-adevar teribil, dar multi copii de varsta aceasta, fetite sau baieti, au in comun cu el anumite trasaturi de caracter, ceea ce face viata foarte dificila in perioada aceasta.
■  Mai intai, copiii acestia au un nivel de activitate foarte ridicat: mereu in miscare, aparent niciodata obositi, ei sfarsesc prin a se inflacara, iar parintii pierd orice control asupra lor. Trec de la o activitate la alta, parand ca sunt incapabili sa se concentreze, sa asculte sau sa ramana linistiti cateva minute. Sa le mentineti atentia asupra unui lucru, de exemplu pe timpul cat le cititi o carticica, este inca prea devreme pentru ei.
■  In schimb, detesta sa fie intrerupti din activitatea lor sau sa le fie luat ceva din mana: ei trebuie sa fie cei care decid asupra activitatilor lor, si nu dumneavoastra. Orice constrangere exercitata asupra lor este greu suportata, ceea ce face sa fie greu sa le impuneti un orar regulat: asezarea in pat, cat si mesele, sunt o adevarata proba de forta. Dificultatile in ce priveste somnul si alimentatia nu sunt rare.
■  Mai mult, ei sunt dotati cu un temperament foarte sensibil, care ii face sa reactioneze brutal si excesiv la orice schimbare de ambianta: se agita, sunt surescitati, sunt furiosi multa vreme, pentru nimicuri. Unii dintre acesti copii, cand erau bebelusi, adormeau greu si plangeau mult. Statisticile americane au aratat ca aceste trasaturi de caracter se intalnesc aproape de patru ori mai des la baieti decat la fete.
Viata unei familii in care traieste un copil care se aseamana cu acest portret, poate fi in mod serios perturbata. Perturbare pentru ceilalti copii, carora li se acorda mai putina atentie si care traiesc intr-un climat de tensiune permanenta. Perturbare pentru tatal caruia i-ar placea sa beneficieze de putina odihna la mese, seara, noaptea, si nu intelege de ce autoritatea lui este fara efect. Dar, in mod special, perturbare pentru mama, care, in cazul acesta, se gaseste mereu in centrul furtunilor.

Mama este rapid epuizata nervos in contact cu copilul ei. Dupa ce a visat mangaieri si complicitate cu copilul ei, ea are impresia ca-si petrece timpul interzicand si dojenind. Se simte incapabila sa ii impuna o disciplina continua, iar puterea vointei copilului ei o oboseste (seducand-o uneori in acelasi timp). De aici, se naste deseori o forma de culpabilitate: "Nu stiu sa ma descurc. Ceilalti copii nu sunt ca acesta" si de ranchiuna: "O face intentionat ca sa ma infurie. De fiecare data cand poate, ma provoaca."In fine, destul de des, probleme familiale sau conjugale vin sa se adauge acestor conflicte continue, cand rabdarea si bunavointa fiecaruia sunt impinse la limita.

Daca portretul acesta nu seamana deloc copilului dumneavoastra, el va va ajuta cel putin sa va dati seama ca dificultatile dumneavoastra de educatie sunt mai usoare in comparatie cu acestea.
Dar, daca il regasiti in el mai mult sau mai putin, sa stiti ca nimic nu este pierdut sau inevitabil.
Exista unele modalitati de a regasi si de a exercita normal autoritatea asupra copilului dumneavoastra si de a avea o viata mai calma.
Trebuie sa fiti obiectiv si sa faceti bilantul, in liniste, ca sa vedeti in ce situatie va aflati.

Puneti-va intrebari simple, dar fundamentale, ca:

■  Cine este responsabil de ambianta casei? Cine conduce? Cine este acum la carma? Este bine sa fie asa?

■  Care sunt comportamentele cu adevarat inacceptabile din partea copilului dumneavoastra si cele pentru care ati putea face concesii? (nu puteti sa va bateti pe toate fronturile). Sunteti, amandoi parintii, de acord asupra acestui punct?

■  Care sunt comportamentele care va supara cel mai mult? Ati putea, in acel moment, sa respirati adanc de trei ori, inainte de a tipa si poate sa profitati de acest lucru, ca sa gasiti o reactie mai potrivita sau mai eficace?

■  Care sunt situatiile care se transforma sistematic in drame si pe care aveti interesul sa le suprimati provizoriu (cumparaturile de la magazin, mesele in familie etc.)?

■  Este copilul dumneavoastra mai docil atunci cand se afla cu alti adulti decat cu dumneavoastra? Daca da, cum se poarta acestia cu el?

■  Ce metode de presiune puteti folosi asupra copilului, altele decat cele pe care le folositi acum si care par sa fie fara eficacitate?

■  Ce plan de actiune gandit cu maturitate si diferit de ceea ce faceti acum puteti aplica pentru ca lucrurile sa se schimbe intr-adevar?


Intoarceti-va la sectiunile din acest site consacrate autoritatii si disciplinei: ele va vor da explicatii asupra a ceea ce se intampla cu copilul dumneavoastra si propuneri asupra modului in care sa va descurcati.
Dar sa stiti, inainte de toate, ca acesti copii foarte activi si foarte dificili au, mai mult decat altii, nevoie de intelegere si de incredere. Viata lor trebuie organizata cat mai stabil posibil. Crearea obiceiurilor si a rutinei va permite sa evitati o mare parte din conflicte.
Intre limite bine definite, este recomandabil sa incredintati copilului unele sarcini pe care le va duce singur la bun sfarsit, pentru ca sa-i dati incredere in el, sa se simta util si responsabil. Caci altfel problema s-ar agrava, daca s-ar simti deseori pus in situatia unui esec in raport cu tentativele sale sau in raport cu copiii de varsta lui.

Pentru probleme si tratamente medicale alternative va recomandam:

https://www.boli-medicina.com/medicina-naturista/index.php

Vara: momentul cand il formati deprinderea igienei Copilul hiperactiv