Furiile copilului de varsta aceasta sunt frecvente si impresionante. Unii copii pot tipa ore in sir. Altii se dau cu capul de pamant sau de pereti. Toti par ca se afla prada unei mari suferinte. Este greu pentru parinti sa ramana calmi!
DE CE ATATEA FURII? g9t7519gf43imf

Copilul dumneavoastra vrea sa se afirme. El cere sa fie ca oamenii mari si nu intelege ca nu poate fi tratat ca un adult.
Rabdarea nu este punctul lui forte: el vrea totul si imediat.
Cuvintele "Maine", "Mai tarziu", nu au inca un sens pentru el.
Orice frustrare este foarte greu suportata de copil, pentru ca el ar vrea ca dorintele lui sa fie porunci: camionul rosu din vitrina sau mingea pe care un prieten o tine in maini ii trebuie imediat. Daca este preocupat de ceva, nu suporta sa fie intrerupt pentru lucruri atat de banale ca a manca sau a se culca.
Adaugati la aceasta un autocontrol inca imatur si veti intelege de ce copilul de aceasta varsta se lasa atat de des coplesit de emotii distructive si violente.
In fine, furiile sunt numeroase si au tendinta sa se repete daca "merg", iar copilul obtine un beneficiu oarecare.

CUM SA REACTIONAM?
■  Aveti grija sa nu se infurie din nou si sa nu tipe si mai tare.

■  Este inutil sa incercati sa comunicati cu el. Copilul, coplesit de emotie, este pentru moment incapabil sa vorbeasca. Va avea timp suficient sa se explice dupa ce a trecut criza.

■  Asteptati calm si cu un aer indiferent ca furia sa treaca. Daca sunteti acasa, iesiti din incapere sau duceti copilul in camera lui: "Te vei intoarce cand vei termina de plans".
■  Nu recompensati furiile, daca nu vreti ca ele sa se repete. Pentru a face sa dispara un comportament imposibil ca acesta, modul cel mai eficace este sa va faceti ca nu-l vedeti. Pentru ca a discuta cu el, a-i raspunde, a incerca sa-l calmati, a va supara, inseamna sa-i dati atentie si acesta este tot un mod de a-l recompensa.
Atitudinea cea mai contraindicata insa, consta in a ceda, adica a da dreptate copilului ca s-a infuriat. "Bine, nu plange asa, iti dau prajitura" sau "Unisteste-te, poti ramane in patul nostru, dar numai pentru noaptea asta".
■  Daca manifestarile de furie au loc in public, este mai greu sa reactionati asteptand cu calm. Pe cat posibil, nu va lasati afectati de remarcile trecatorilor.
Daca sunteti obligat sa cedati, de exemplu sa cumparati bomboanele pe care le vrea-acesta fiind singurul mijloc de a termina cumparaturile la magazin - explicati dupa aceea copilului:

"Adineauri, la magazin, m-ai obligat sa-ti cumpar bomboane, desi nu eram de acord, pentru ca faceai circ si nu puteam sa te inchid in camera ta. Sunt suparata. Asa ca, acum
vei ramane in camera ta un timp: ai fost foarte nesuferit si nu am chef sa stai langa mine. Iar data viitoare cand voi merge la cumparaturi, nu vei mai veni cu mine."
Dar cel mai bine este sa evitati pentru lunile urmatoare situatiile in care stiti ca ar putea sa se infurie si ca veti fi incapabil sa reactionati corect.
Daca va plasati in locul copilului, furia este legitima. Are intotdeauna un motiv sa se supere. Ca toate celelalte emotii, furia are dreptul sa se exprime, chiar daca ea nu convine adultilor. Dar furia se poate la fel de bine exprima in singuratate.
"Inteleg ca esti furios. La varsta ta si in locul tau, si eu as fi la fel. Dar sunt tatal tau si nu am intentia sa-mi schimb parerea. Si, cum tipetele tale ma deranjeaza, prefer sa te duci sa plangi in camera ta. Dupa ce te linistesti, poti sa te intorci."

Cand e momentul pentru al doilea copil? Deprinderea igienei: acum este momentul? Sa facem fata furiei