TEHNICA
V-ati pregatit deja copilul: cunoaste cuvintele necesare, este constient de senzatiile corpului sau, s-a jucat deja cu olita si stie bine la ce serveste, a remarcat cum faceau "cei mari" care nu aveau scutece. Stiti, oupa anumite indicii, ca este pregatit sa faca pe olita. Restul este foarte simplu
x6d193xi31kxv > Trebuie sa explicati cu calm copilului ca este destul de mare acum, incat sa nu mai faca in scutece, ci pe olita. Lucrul acesta ar fi foarte practic pentru dumneavoastra si ati fi foarte mandru de el. Atunci cand va reusi, nu faceti economie de complimente!
Controlul rectului este cel mai usor de obtinut. Nevoia de a defeca are un mecanism simplu: este vorba de presiunea continutului colonului. Copilul este repede constient de aceasta nevoie.
Este inutil sa-i impuneti orarul dumneavoastra: momentul defecarii este cel al orologiului sau intern si nu cel care va convine dumneavoastra. El va invata repede sa ceara olita. Daca nu, spuneti-i simplu: "Nu-i nimic, nu ti-ai dat seama la timp ca te scapa caca. Data viitoare, vei merge pe olita."
Controlul vezicii necesita sa indemnati copilul sa mearga regulat pe oala, mai ales la inceput. De obicei, este suficient sa-l intrebati daca simte nevoia. Doar inainte de culcare, asezarea pe oala poate fi facuta sistematic.
inlaturati scutecele, cumparati chilotei draguti cu flori sau animale, imbracati copilul in asa fel incat sa se poata dezbraca rapid si simplu. Asta e tot.
Apoi, lasati copilului putin timp ca sa i se instaleze obisnuinta si incercati sa nu va temeti prea mult pentru mocheta. Cand face pipi pe jos, duceti repede copilul pe oala si explicati-i ca se mai intampla, ca nu este grav, ca data viitoare va face in olita.
Obisnuinta trebuie sa apara in cateva zile. Daca "uitarile" raman totusi frecvente (de mai multe ori pe zi), trebuie sa va intrebati daca intr-adevar copilul era pregatit si daca n-ar fi mai bine sa-i puneti din nou scutece pentru un timp. In cazul acesta, spuneti-i ca nu este vorba de un esec din partea lui, ci de o eroare a dumneavoastra.

COMPORTAMENTELE DE EVITAT
□  Deprinderea igienei si accidentele sale nu trebuie sa dea prilej nici la tipete, nici la batai. Daca aveti impresia ca, desi abia ridicat de pe olita, copilul face intentionat pe jos, refuzati sa intrati in genul acesta de conflicte.
Daca simte ca sunteti prea nerabdator si ca deprinderea igienei este pentru dumneavoastra o etapa importanta, riscati sa va refuze aceasta placere si sa se retina. Inlaturati presiunea, puneti-i din nou scutecele si simulati indiferenta: lucrurile se vor aranja de la sine. Spuneti-va ca nu dumneavoastra veti avea ultimul cuvant in acest domeniu.
□  De asemenea, este inutil sa-i dati impresia ca v-ar oferi o ofranda, sau sa-i promiteti in schimb cadouri. Mi se pare suficient daca va aratati multumit. Nici amenintari, nici promisiuni: aceste functii sunt naturale si trebuie considerate ca atare.
Nu va afisati dezgustul: daca resimtiti asa ceva, incercati sa nu o prea aratati. Deprin­derea igienei semnifica pur si simplu ca, nici mai mult, nici mai putin, copilul creste.
□  Nu este nevoie de interminabile sedinte pe olita, la ore fixe. Am mai spus-o, dar trebuie sa repet: a fi curat inseamna a face atunci cand are nevoie si nu atunci cand adultul o doreste. Copilul merge in locul "prevazut pentru", fiindca este mai placut si fiindca asa fac fiintele umane in societatea noastra.
Daca s-ar proceda altfel, s-ar distruge increderea copilului in propriul sau corp si s-ar deschide poarta spre niste conflicte care nu-si au rostul.
o Olita nu trebuie sa troneze in mijlocul sufrageriei. Daca, o scurta perioada dupa ce renuntati la scutece, faceti in asa fel incat copilul sa aiba mereu o olita la indemana si funduletul sa fie aproape gol, de acord. Dar foarte repede, olita trebuie instalata la toaleta, care este locul prevazut pentru aceasta folosinta. □  Daca fiul dumneavoastra vrea sa faca pipi stand in picioare, ca si tatal lui, de ce
nu? Trebuie ca tatal lui sa-i arate cum sa procedeze, si apoi sa se descurce fara ajutor.
Daca va instalati copiii pe marginea toaletei, puneti o scarita si un colac special care sa reduca diametrul toaletei: se vor simti mult mai in siguranta si vor fi autonomi. Dar nu-i fortati: trecerea de la olita la toaleta se va face de la sine, cand copilul va fi inteles si admis ca, de fapt, aici goliti continutul olitei.
□  Nu goliti olita imediat in toaleta, tragand apa. Copilul dumneavoastra n-ar mai intelege nimic. Ii cereti ofranda, il veti felicita bucuros, apoi va veti grabi sa va debarasati de cadoul lui! Are de ce sa se simta pierdut.
□  Invatati-l sa se stearga si nu va mai ocupati de aceasta. V-am explicat indelung de ce nu trebuie in nici un caz sa fortati copilul. Cu toate acestea, trebuie, in preajma varstei de doi ani, sa-i explicati ce asteptati de la el si sa-i cereti sa fie curat. Apoi inlaturati scutecele, cu acordul lui.
Lucrul acesta pare evident, dar am vazut de mai multe ori copii de trei sau patru ani, murdari, pentru ca nu li s-a cerut sa se stearga. Au fost lasati pur si simplu in voia soartei.
□  O data ce a dobandit deprinderea, nu-l hartuiti toata ziua intrebandu-l daca nu-l scapa pipi. Treceti la altceva.

IN CONCLUZIE
O data ce deprinderea igienei este aproape asimilata, cu acordul copilului, ea se va instala in cateva zile.
Bineinteles ca, din cand in cand, vor avea loc "accidente". Este inutil sa faceti caz de ele. O deprindere ca aceasta este, pentru un timp, fragila si sensibila la modificarile afective.
Totul se aranjeaza de la sine daca parintii au incredere. Esentialul este ca ei sa inteleaga si sa admita ca este vorba de corpul copilului si nu de al lor. Nu este prea usor, pentru ca atunci cand copilul lor dobandeste deprinderea, se pierde relatia corporala atat de intima pe care o aveau cu el atunci cand il schimbau de patru sau cinci ori pe zi.
Ar fi tentant sa inlocuiti aceasta intimitate printr-un control corporal la un alt nivel. Trebuie sa se produca insa contrariul: pentru a se hrani, pentru a se spala, pentru tot ce este legat de corpul sau, copilul va deveni in curand autonom si este bine asa.

Cand e momentul pentru al doilea copil? Copilul care nu mananca nimic Deprinderea igienei: cum sa procedam?