Etapa mersului este mult mai importanta si decisiva pentru schimbarea comporta­mentului copilului decat prima sa aniversare, cu care este asociata, in general, pe nedrept, in fapt, mersul apare intre zece si optsprezece luni, varsta medie la care copiii merg fiind aproximativ paisprezece luni.
Daca un copil de optsprezece luni nu merge inca, trebuie sa incercati, impreuna cu pediatrul, sa intelegeti de ce. Pana la varsta aceasta insa nu va nelinistiti: momentul mersului nu este legat de nici un alt indiciu de dezvoltare. Daca e precoce in acest domeniu nu inseamna ca va fi si in altele.
Dezvoltarea capacitatii de a merge se bazeaza pe o maturitate suficienta, atat fizica, cat si psihica, si pe temperamentul copilului: activii, cei carora le place sa exploreze, vor merge mai devreme; cei calmi, care prefera sa observe, merg de obicei mai tarziu.
Toti insa, atunci cand sunt pregatiti, se vor face intelesi cu claritate. Nevoia lor de a exersa mersul primeaza peste toate celelalte. Isi vor petrece cea mai mare parte a timpului antrenandu-se, iar cazaturile nu-i vor descuraja. v9u3720vs63pyx
La varsta de un an, copiii se pot afla in stadii foarte diferite in ceea ce priveste mersul. Unii merg in patru labe, pe genunchi sau pe talpa picioarelor- si se simt foarte bine astfel, in general, si-au dezvoltat o viteza si o agilitate care le convine pentru moment. Acesti copii se vor ridica in general mai repede.
Alti copii de un an isi petrec timpul in picioare, langa mobile, incercand sa mearga de la un sprijin la altul. Altii, in fine, isi dau drumul si fac cei cativa pasi pana la adultul care-i indeamna sa se lanseze sau pana la cel care le intinde bratele sa-i intampine.
Mersul este de asemenea o etapa importanta pe plan simbolic. Copilul in picioare intampina lumea, iesind din etapa micii copilarii. De acum, poate porni la cucerirea autonomiei sale.
Parintii simt ca micutul le scapa, atat in sens propriu, cat si in sens figurat. Copilul va consuma multa energie pentru acest lucru, iar aceasta lupta pentru independenta, pentru recunoasterea unei existente autonome, va fi marea cucerire a celui de-al doilea an de viata.
Eliberand mainile, mersul va permite progrese enorme in multe alte domenii. Putand de acum sa plece si sa vina, copilul va iesi cu adevarat din nelinistea lunilor precedente, cand indura plecarile si intoarcerile parintilor lui. Lumea lui se largeste, iar el ar vrea sa descopere totul.
Foarte repede insa, se va izbi de limite: cele impuse de parintii lui si cele pe care le simte el insusi. Frustrarile care rezulta de aici vor fi marile dificultati din lunile care urmeaza.
> Un copil pe care-l simtim pregatit sa mearga poate fi ajutat sa se antreneze. Una dintre modalitati consta in furnizarea unui sprijin mobil (speteaza scaunului, taburet, carucior). Copilul va merge tinandu-se de el cu ambele maini. O alta modalitate consta in a-l incuraja de fiecare data cand il vedeti antrenandu-se. Cade? Este inutil sa va repeziti, scutecele au amortizat socul. Este mai bine sa nu dramatizati si sa-l incurajati sa se ridice.
In cursul lunilor care urmeaza, caderile vor fi numeroase.

Copilul trebuie sa inteleaga ca acestea nu sunt grave si, in acest sens, atitudinea parintilor este determinanta. increderea in capacitatile sale fizice il face sa nu se opreasca la primul obstacol.

Inceputul geloziei Inceputul disciplinei Mersul