PERSONALITATEA
La un an, copilul are deja o personalitate afirmata. Ceea ce-l caracterizeaza este o imensa curiozitate pentru tot ce-l inconjoara. Indiferent ca se deplaseaza in patru labe sau pe cele doua picioare, o face cu un scop precis. Il preocupa obiectele mici, insectele minuscule, firele de praf. Dulapurile si sertarele deschise exercita asupra lui o atractie deloc de neglijat si tine permanent sa faca inventarul a ceea ce contin.
Parintii ar trebui sa intretina aceasta curiozitate - oricare ar fi inconvenientele aparente -si sa-si insoteasca copilul in descoperirile sale. De fapt, aceasta dorinta de a cunoaste este cea care il va duce mai tarziu la descoperirea lecturii, a scrisului si a mediului ambiant. A fi curios este un lucru bun, care dovedeste un elan vital fundamental.
incurajarea curiozitatii presupune insa ca locul din apropierea copilului sa fie sigur. Sa-I lasati sa atinga si sa exploreze, cu conditia ca lucrul acesta sa se faca fara risc, pentru el, pentru ceilalti sau pentru obiectele dumneavoastra favorite. I9v6821ii51imz
De altfel, detesta sa fie impiedicat in libertatea sa de miscare. Nu numai ca s-a terminat cu tarcul, dar chiar si sa stea asezat in scaunul inalt este o incercare ce nu trebuie sa dureze mult. A intinde un copil de varsta aceasta pe masa de infasat pentru a-l schimba si a-l imbraca da uneori impresia unui tur de forta. Din fericire pentru parinti, este inca usor sa i se distraga atentia in timpul necesar imbracarii.
La un an are loc de asemenea debutul fricilor copilaresti, care se vor dezvolta mai mult in cursul urmatorilor doi ani. Unii copii sunt sensibili la zgomotele puternice, altora le .este frica de apa, de intuneric sau de necunoscuti.
Toate acestea sunt impresionante si dovedesc ca de-acum copilul creste. Vom vedea cum pot parintii sa-si ajute copilul sa faca fata temerilor sale, linistindu-l, fara a-l brusca.
De asemenea, copilul de varsta aceasta este de o mare dragalasenie: este o incantare sa fii obiectul mangaierilor si zambetelor sale. Nu are decat un "defect": incepe sa fie gelos si suporta greu ca mama lui sa se ocupe de altcineva. Copilul vrea ca el si numai el sa fie centrul lumii.

DEZVOLTAREA FIZICA

Copilul se deplaseaza singur, fie ca o face in patru labe, fie in picioare, cu sau fara ajutorul adultului. Ca nu merge singur, nu este important la varsta aceasta si nu-l impiedica deloc sa se deplaseze in mare viteza. Progresele vor fi importante in lunile care vor veni: va invata sa-si mentina echilibrul, se va ridica singur in picioare, apoi se va lasa jos.
Fiecare copil are ritmul sau. Esential este sa exploreze, sa fie activ. Stie deja sa se aseze si sa se ridice fara ajutor, ceea ce este un progres. El incearca sa se catere, sa escaladeze, iar caderile, daca sunt numeroase, dar fara urmari grave, nu-l descurajeaza.

Mainile copilului devin mai abile, iar unii copii sunt deja capabili sa bea din pahar fara prea multe incidente. Altii fac un turn punand unul peste altul doua cuburi, tinand cate unul in fiecare mana, ceea ce dovedeste deja buna stapanire a gestului. Degetul mare si aratatorul se unesc ca o penseta, facand gestul mai precis, pentru a apuca de exemplu o bucatica de mancare sau un obiect de dimensiuni mici. Dar gura ramane inca un element fundamental de cunoastere a obiectelor. Cu ajutorul gurii, copilul exploreaza si descopera obiectele, cu atat mai mult cu cat cresterea dintilor face ca gingiile sa devina foarte sensibile.

LIMBAJUL
Primul an marcheaza adevaratul debut al limbajului. Copilul nu vorbeste inca, dar acumuleaza material verbal cu o viteza mare. De asemenea, este foarte important sa-i vorbiti des, sa-i comentati actiunile si viata cotidiana intr-un limbaj clar, precis si simplu. Puteti incepe, de asemenea, sa-l invatati denumirea partilor corpului, mai intai pe o papusa, apoi pe propriul sau corp.
Bineinteles ca acest lucru trebuie facut sub forma de joc si nu ca o lectie, si incheiat eventual cu gadilaturi! Chiar si atunci cand nu vorbeste, copilul comunica. Nu numai ca intelege ceea ce i se spune si poate da ascultare ordinelor simple ("Da-mi mingea albastra", sau "Tine prajitura, te rotf), dar se face foarte bine inteles. Si apoi, chiar daca inca nu stie cuvintele, cunoaste deja intonatia.

SOCIABILITATEA
Raporturile sale cu alti copii nu sunt marcate de o prea mare consideratie. Poate sa se arate amabil un moment, apoi sa loveasca in momentul urmator. Jucariile pe care ceilalti le au in mana sunt intotdeauna mai frumoase si mai atragatoare decat ale lui, chiar daca in ochii adultilor sunt exact aceleasi, sau o alta jucarie identica se afla pe jos.

Copilul va incerca sa si-o insuseasca. Jucaria aceasta este vie, amuzanta, pentru ca il amuza pe celalalt: copilul doteaza obiectul cu calitati proprii si inca nu stie ca doar omul da viata unui obiect.
Raporturile lui cu adultii sunt mai armonioase. Copilul cere prezenta lor, atentia lor. Stie sa-l traga de maneca pe cel care gateste, sa inchida cartea celui care citeste sau sa faca o nazbatie ca sa intrerupa o convorbire telefonica. Caci, mai mult ca orice, ii place sa aiba un public, pe care-l stie cucerit dinainte si care ii aplauda giumbuslucurile.
Exact in perioada aceasta, parintii vor trebui sa inceapa sa fie fermi. in cursul primului an, autoritatea nu avea nici un sens. Acum, vor trebui sa-si invete copilul ce inseamna "Nu".
Multi parinti se gandesc ca au timp suficient si se trezesc, un an mai tarziu, cu un mic terorist pe care nu stiu cum sa-l potoleasca. Este mai bine sa aplicati cu blandete si progresiv anumite reguli, care va vor face viata mai usoara in anii care vin.

JOCURI SI JUCARII
Jocurile favorite ale copilului constau in a impinge si a trage, a umple si a goli. De
asemenea, este bine sa-i puneti la dispozitie mici "bazaruri" la care sa aiba acces liber.
Un sertar de jos care va fi al lui, partea de jos a unui dulap din bucatarie sau din camera de zi, o etajera, cutii mari din carton, pline cu mii de comori nepericuloase si mereu innoite, vor fi pentru el o mare bucurie. De altfel, ii place mai mult sa puna lucrurile la loc si sa umple cutiile, decat sa le goleasca.
Printre jocurile si obiectele lui favorite se gasesc de asemenea si jocurile de baie, mingile, cercurile prin care se trec tije, ceea ce se stivuieste si se incastreaza.
In fine, are o atractie deosebita pentru jucariile zgomotoase: cu cat face mai mult zgomot, cu atat se simte mai puternic, ceea ce nu este pe placul tuturor parintilor... Totusi, adultii, si mai ales parintii, sunt partenerii favoriti pentru jocuri.
A fugi dupa el, a-l prinde, a-l mangaia, a se ascunde, a sari in brate, a repeta cantecele, sunt placeri foarte mari pentru copil si sunt, fara nici o indoiala, jocurile lui preferate.
De la adulti el obtine incurajare, ras, emotii. Invata cuvintele si invata viata.

Inceputul geloziei Inceputul disciplinei Oboseala de la cresa Alimentatia: ce sa manance copilul?