PERSONALITATEA La
un an, copilul are deja o personalitate afirmata. Ceea ce-l caracterizeaza
este o imensa curiozitate pentru tot ce-l inconjoara. Indiferent
ca se deplaseaza in patru labe sau pe cele doua picioare, o face cu
un scop precis. Il preocupa obiectele mici, insectele minuscule, firele
de praf. Dulapurile si sertarele deschise exercita asupra lui o atractie
deloc de neglijat si tine permanent sa faca inventarul a ceea ce contin. Parintii
ar trebui sa intretina aceasta curiozitate - oricare ar fi inconvenientele
aparente -si sa-si insoteasca copilul in descoperirile sale. De fapt,
aceasta dorinta de a cunoaste este cea care il va duce mai tarziu la
descoperirea lecturii, a scrisului si a mediului ambiant. A fi curios
este un lucru bun, care dovedeste un elan vital fundamental. incurajarea
curiozitatii presupune insa ca locul din apropierea copilului sa fie
sigur. Sa-I lasati sa atinga si sa exploreze, cu conditia ca lucrul
acesta sa se faca fara risc, pentru el, pentru ceilalti sau pentru
obiectele dumneavoastra favorite. I9v6821ii51imz De
altfel, detesta sa fie impiedicat in libertatea sa de miscare. Nu numai
ca s-a terminat cu tarcul, dar chiar si sa stea asezat in scaunul inalt
este o incercare ce nu trebuie sa dureze mult. A intinde un copil de
varsta aceasta pe masa de infasat pentru a-l schimba si a-l imbraca
da uneori impresia unui tur de forta. Din fericire pentru parinti, este
inca usor sa i se distraga atentia in timpul necesar imbracarii. La
un an are loc de asemenea debutul fricilor copilaresti, care
se vor dezvolta mai mult in cursul urmatorilor doi ani. Unii copii sunt
sensibili la zgomotele puternice, altora le .este frica de apa, de intuneric
sau de necunoscuti. Toate
acestea sunt impresionante si dovedesc ca de-acum copilul creste. Vom
vedea cum pot parintii sa-si ajute copilul sa faca fata temerilor sale,
linistindu-l, fara a-l brusca. De
asemenea, copilul de varsta aceasta este de o mare dragalasenie: este
o incantare sa fii obiectul mangaierilor si zambetelor sale. Nu are
decat un "defect": incepe sa fie gelos si suporta greu ca mama
lui sa se ocupe de altcineva. Copilul vrea ca el si numai el sa fie
centrul lumii.
DEZVOLTAREA
FIZICA
Copilul
se deplaseaza singur, fie ca o face in patru labe, fie in picioare,
cu sau fara ajutorul adultului. Ca nu merge singur, nu este important
la varsta aceasta si nu-l impiedica deloc sa se deplaseze in mare viteza.
Progresele vor fi importante in lunile care vor veni: va invata sa-si
mentina echilibrul, se va ridica singur in picioare, apoi se va lasa
jos. Fiecare
copil are ritmul sau. Esential este sa exploreze, sa fie activ. Stie
deja sa se aseze si sa se ridice fara ajutor, ceea ce este un progres.
El incearca sa se catere, sa escaladeze, iar caderile, daca sunt numeroase,
dar fara urmari grave, nu-l descurajeaza.
Mainile
copilului devin mai abile, iar unii copii sunt deja capabili sa
bea din pahar fara prea multe incidente. Altii fac un turn punand unul
peste altul doua cuburi, tinand cate unul in fiecare mana, ceea ce dovedeste
deja buna stapanire a gestului. Degetul mare si aratatorul se unesc
ca o penseta, facand gestul mai precis, pentru a apuca de exemplu o
bucatica de mancare sau un obiect de dimensiuni mici.
Dar
gura ramane inca un element fundamental de cunoastere a obiectelor.
Cu ajutorul gurii, copilul exploreaza si descopera obiectele, cu atat
mai mult cu cat cresterea dintilor face ca gingiile sa devina foarte
sensibile.
LIMBAJUL Primul
an marcheaza adevaratul debut al limbajului. Copilul nu vorbeste inca,
dar acumuleaza material verbal cu o viteza mare. De asemenea,
este foarte important sa-i vorbiti des, sa-i comentati actiunile si
viata cotidiana intr-un limbaj clar, precis si simplu. Puteti incepe,
de asemenea, sa-l invatati denumirea partilor corpului, mai intai pe
o papusa, apoi pe propriul sau corp. Bineinteles
ca acest lucru trebuie facut sub forma de joc si nu ca o lectie,
si incheiat eventual cu gadilaturi! Chiar si atunci cand nu vorbeste,
copilul comunica. Nu numai ca intelege ceea ce i se spune si poate da
ascultare ordinelor simple ("Da-mi mingea albastra", sau
"Tine prajitura, te rotf), dar se face foarte bine inteles. Si
apoi, chiar daca inca nu stie cuvintele, cunoaste deja intonatia.
SOCIABILITATEA Raporturile
sale cu alti copii nu sunt marcate de o prea mare consideratie. Poate
sa se arate amabil un moment, apoi sa loveasca in momentul urmator.
Jucariile pe care ceilalti le au in mana sunt intotdeauna mai frumoase
si mai atragatoare decat ale lui, chiar daca in ochii adultilor
sunt exact aceleasi, sau o alta jucarie identica se afla pe jos.
Copilul
va incerca sa si-o insuseasca. Jucaria aceasta este vie, amuzanta, pentru
ca il amuza pe celalalt: copilul doteaza obiectul cu calitati proprii
si inca nu stie ca doar omul da viata unui obiect. Raporturile
lui cu adultii sunt mai armonioase. Copilul cere prezenta lor, atentia
lor. Stie sa-l traga de maneca pe cel care gateste, sa inchida cartea
celui care citeste sau sa faca o nazbatie ca sa intrerupa o convorbire
telefonica. Caci, mai mult ca orice, ii place sa aiba un public,
pe care-l stie cucerit dinainte si care ii aplauda giumbuslucurile. Exact
in perioada aceasta, parintii vor trebui sa inceapa sa fie fermi.
in cursul primului an, autoritatea nu avea nici un sens. Acum, vor
trebui sa-si invete copilul ce inseamna "Nu". Multi
parinti se gandesc ca au timp suficient si se trezesc, un an mai tarziu,
cu un mic terorist pe care nu stiu cum sa-l potoleasca. Este mai bine
sa aplicati cu blandete si progresiv anumite reguli, care va
vor face viata mai usoara in anii care vin.
JOCURI
SI JUCARII Jocurile
favorite ale copilului constau in a impinge si a trage, a umple si
a goli. De asemenea,
este bine sa-i puneti la dispozitie mici "bazaruri" la care sa
aiba acces liber. Un
sertar de jos care va fi al lui, partea de jos a unui dulap din bucatarie
sau din camera de zi, o etajera, cutii mari din carton, pline cu mii
de comori nepericuloase si mereu innoite, vor fi pentru el o mare bucurie.
De altfel, ii place mai mult sa puna lucrurile la loc si sa umple cutiile,
decat sa le goleasca. Printre
jocurile si obiectele lui favorite se gasesc de asemenea si jocurile
de baie, mingile, cercurile prin care se trec tije, ceea ce se stivuieste
si se incastreaza. In
fine, are o atractie deosebita pentru jucariile zgomotoase: cu
cat face mai mult zgomot, cu atat se simte mai puternic, ceea ce nu
este pe placul tuturor parintilor...
Totusi,
adultii, si mai ales parintii, sunt partenerii favoriti pentru jocuri. A
fugi dupa el, a-l prinde, a-l mangaia, a se ascunde, a sari in brate,
a repeta cantecele, sunt placeri foarte mari pentru copil si sunt, fara
nici o indoiala, jocurile lui preferate. De
la adulti el obtine incurajare, ras, emotii. Invata cuvintele si invata
viata.
