Atunci cand copilul descopera posibilitatea de a va spune "nu" (si nu va face economie cand va descoperi cuvantul acesta!...), el va incerca sa inteleaga sensul exact al "nu"-ului dumneavoastra. Este doar un refuz trecator? Este oare un "nu" definitiv? Este un "nu" pe care poate, cu ajutorul incapatanarii, sa-l transforme in "da"? Care sunt limitele acestui "nu"? Ca sa-i raspundeti la aceste intrebari fundamentale, va va pune tare mult rabdarea la incercare, lata cateva comportamente tipice:


- va reveni de zece ori sa inchida revista pe care o cititi;

- se va apropia treptat de soba (aragaz) ca sa va oblige sa interveniti;

- va va face sa veniti de zece ori in camera lui seara ca sa-i dati ultima sarutare;

- se va rostogoli pe jos si va va face o scena pentru ca i-ati refuzat o bomboana sau o jucarie etc.
Am observat doua atitudini diferite la parinti.

-  Prima consta in a spune "nu" copilului. Apoi, pentru ca insista a zecea oara sau pentru ca plange cu disperare, sfarsiti prin a spune "da", de oboseala sau pentru ca va simtiti vinovat ca i-ati refuzat ceva la care se pare ca tine atat de mult.
Ce-a inteles insa copilul? Ca insistand si tipand, in final va obtine ce vrea. Ca este mai puternic decat dumneavoastra. Daca aplicati metoda aceasta, sa stiti ca n-ati ajuns la capatul necazurilor!

-  A doua consta intr-o atitudine inversa. Incepeti prin a da dovada de rabdare si de intelegere si oferiti copilului posibilitatea de a-si schimba atitudinea, de exemplu, gasindu-i o alta activitate sau distragandu-i atentia. Apoi, daca insista, incearca sa va impuna vointa lui, spuneti-i "nu", cu fermitate. Daca nu asculta, puteti sa ridicati vocea sau sa-l inchideti pentru cateva minute in camera lui.
Ce-a invatat copilul din acest comportament?

Ca-I lasati sa exploreze liber spatiul, dar ca sunteti atenta la comportamentul lui. Ca nu-l sufocati cu ordine si cu interdictii, dar cele care ii sunt impuse (nu multe la numar!) trebuie respectate. Ca stiti ce faceti si ca sunteti gata sa puneti in aplicare ceea ce ati promis. Ca poate avea incredere in dumneavoastra si acest lucru ii va permite sa se simta in securitate.