PRIMII PASI
        
          
        Copilul 
          va merge singur, ca toti ceilalti, intre zece si optsprezece luni. Varsta 
          la care va merge depinde de dezvoltarea sa musculara si neurologica, 
          de greutatea sa, de temperamentul si de timpul pe care-l petrece exersand. 
          Nu trebuie sa va nelinistiti in privinta copilului care intarzie sa 
          mearga. Nu este deloc lenes. Poate ca este atat de abil in mersul in 
          patru labe incat nu vede de ce sa adopte o alta pozitie de mers. Poate 
          ca pur si simplu asteapta momentul potrivit pentru a experimenta o noua 
          pozitie.
Daca 
          copilul trece in picioare de la o mobila la alta, daca este capabil 
          sa stea singur in picioare in mijlocul unei incaperi, atunci momentul 
          mult-asteptat este aproape. Puteti sa-l ajutati sa se antreneze incredintandu-i 
          un taburet sau un scaun usor: va merge impingandu-l in fata lui si facandu-l 
          sa alunece pe podea. Cel mai bine insa este sa faceti copilul sa mearga, 
          de indata ce poate, tinandu-l de amandoua mainile, apoi doar de una 
          singura.
Multor 
          copii le este teama sa lase liber ultimul deget care le asigura echilibrul. 
          De aceea nu trebuie deloc sa-i bruscati sau sa-i grabiti: vor da drumul 
          degetului cand va veni momentul, cand mersul lor va fi dobandit o anumita 
          stabilitate. q1k3710qy24ozn
Un 
          lucru este sigur: pentru ca un copil sa dea drumul degetului mamei si 
          sa faca primii pasi singur, trebuie sa doreasca sa mearga spre ceva 
          sau sa faca placere cuiva. Daca simtiti ca este pregatit pentru acest 
          lucru, stati la un pas sau doi de el. Apoi intindeti-i bratele: se va 
          grabi sa ajunga la ele. Primii pasi se fac astfel cel mai adesea din 
          intamplare: paraseste bratele tatalui, face un pas si se lasa sa cada 
          in bratele mamei, sau invers. 
          
          
        
> 
          ATENTIE!
Dati 
          dovada de rabdare si calm. Nu este bine pentru el sa simta ca sunteti 
          nerabdator sa treaca intr-o etapa pentru care nu se simte inca suficient 
          pregatit. Dar, dimpotriva, daca va simte teama si va aruncati spre el 
          de fiecare data cand risca sa cada, ii veti sugera ca a merge este un 
          lucru foarte riscant.
In 
          final, singurul lucru de facut este sa va jucati cu el si sa-l lasati 
          sa experimenteze singur in restul timpului. Va ezita, va progresa sau 
          uneori va da inapoi in urma unei experiente mai putin placute (cazaturi, 
          lovituri etc). Intr-o zi insa, n-aveti nici o indoiala, se va "lansa".
Aceasta 
          nu va insemna insa ca totul e rezolvat. Un timp va mai merge probabil 
          in patru labe ca sa se deplaseze in deplina siguranta. Deseori, va incepe 
          sa mearga fara sa stie sa se opreasca, si in final se va lasa sa cada 
          in fund. In fine, saptamana de saptamana va castiga in stabilitate si 
          in siguranta.
TREBUIE 
          SA VA NELINISTITI DACA ARE TENDINTA SA MEARGA CU VARFURILE INSPRE INTERIOR 
          SAU IN VARFUL PICIOARELOR?Toate 
          tendintele acestea sunt banale si nu trebuie sa le acordati prea mare 
          importanta. Peste cateva luni, muschii picioarelor se vor dezvolta, 
          iar problemele acestea neinsemnate vor disparea. Daca sunteti insa nelinistita, 
          nu ezitati sa consultati pediatrul.