I8t4119iv81szd
Timp de noua luni, bebelusul, ale carui nevoi fiziologice erau din plin satisfacute, traia intr-o relatie de "complicitate" cu mama lui: leganat de mersul ei, fermecat de vocea ei, scufundat in lichidul amniotic. "Expulzarea" bebelusului va intrerupe dintr-o data aceasta apropiere. Ca sa ramana aproape si sa prelungeasca aceasta relatie, mama si bebelusul trebuie sa inventeze o noua tandrete.

Deseori, mamiferele tinere se agata de blana mamei lor si se tin astfel intr-un strans contact cu ea. Mainile bebelusilor se agata si ele la cel mai mic contact, marturisind aceeasi dorinta. Mamelor, nu va privati de tot ce va permite sa tineti bebelusul cat mai aproape, acolo unde este mai cald, lipit de dumneavoastra (port-bebe, fulare etc). Prin
acest contact corporal linistitor, copilul se simte protejat. Corpul mamei sale il ajuta sa gaseasca limitele propriului sau corp. Increderea in mama lui ii da incredere in el insusi.

Copilul se va dezvolta, integrand senzatiile, expe­rientele noi, tot ceea ce va fi trait prin intermediul corpului mamei sale. Confortul pe care mama lui i-l aduce, toate momentele de tandrete si de joaca, de complicitate - din timpul meselor luate cu biberonul sau la san, toate aceste minunate experiente dau copilului imaginea unei lumi frumoase, in care merita sa traiesti. Ca sa poata sa iubeasca si sa fie iubit fara risc, copilul va porni, putin cate putin, cu incredere, la descoperirea lumii care il inconjoara, acceptand astfel sa se indeparteze de mama lui.
Prezenta mamei in preajma copilului trebuie sa fie insa linistitoare. Ce senzatie de securitate poate transmite un corp crispat, epuizat, tensionat, care dovedeste mai degraba anxietate decat bucuria intalnirii? Fiecare mama are nevoie de un anumit timp, pentru a crea legaturi afective calde cu bebe­lusul ei. Timpul acesta ii este necesar pentru a-l uita pe bebelusul ideal la care visa si pentru a-l adopta pe cel real, pe care l-a nascut si care este langa ea, cu zambetele si cu plansetele sale.
Prin acest contact corporal tandru si linistitor, bebelusul se va adapta progresiv lumii care il inconjoara. Pentru ca prezenta mamei nu mai poate fi totala ca in primele zile, bebelusul va invata sa devina mai independent. Pentru ca ea ii vorbeste, il cheama pe nume, il asigura ca se intoarce si il copleseste cu cuvinte de dragoste, el va deveni o individualitate, o fiinta care-si va insusi limba materna. Gratie tandretii si cuvantului care vine sa umple absenta, copilul va creste solid si increzator.