r3m6312rn83ylq
ERA O BABA si aceea avea trei feciori. Ea ramasese vaduva cu dinsii. Acesti feciori nu faceau alta nimica, decat umblau dupa vitejii si voinicii. Cum se porneau dimineata de-acasa, veneau abia noaptea, si anumea, cel mai mare, Minta-creata, venea cum insera, manca si se culca; cel mijlociu, Busuioc, venea pe la miezul noptii, cerea, ca si cel dintii de la maica-sa demancare, capata si-apoi se culca si dormea; iar al treilea, Sucna-murga, venea acasa tocmai in zori de zi, manca, se culca si dormea mai putin decat ceilalti, pentru ca venea mai tirziu si se pornea dimineata odata cu dinsii. De aici urma, ca el si stia mai multe decat fratii sai, pentru ca vedea mai multe decat dinsii si pentru ca mai toata viata sa era destept si totuna cu lucru. Atitea cunostinti isi adunase el si asa de tare isi vinjosase trupul, incit intrecea pe amindoi fratii sai si in agerimea mintii si in puterea bratelor. Tot pentru aceea ca dormea mai putin si umbla mai mult dupa voinicii, intrecea si Busuioc pe frate-sau Minta-creata, atit cu mintea cit si cu taria trupului. Acesti trei frati mai aveau si alta porecla. Cel mai mare, Minta-creata, pentru ca se nascuse de cu sara, se numea si Sarila; cel mijlociu, Busuioc, pentru ca se nascuse pe la miezul noptii, se numea si Miezila, iar cel mic, Sucna-murga, pentru ca se nascuse in zori de zi, se poreclea si Zorila. Altii insa zic ca de aceea se porecleau fratii acestia Sarila, Miezila si Zorila, pentru ca ei se culcau unul de cu seara, al doilea pe la miezul noptii si al treilea in zori de zi.
Umblind ei asa in voinicii cit au umblat, iata ca auzi si imparatul locului de dinsii si de vitejiile lor. El avea numai o fata, si n-ar fi vrut s-o deie dupa orisicine, ci numai dupa un om iscusit si viteaz foarte, carele sa fie in stare sa-si apere imparatia de dusmani, imparatul, drept ca auzise multe vorbindu-se despre voiniciile celor trei frati, dara nu stia care din ei este cel mai viteaz si mai vrednic ca sa-i fie ginere si sa-i incredinteze fata si imparatia. Deci a socotit sa puna pe fiecare la proba cu ceva; "caci", isi zicea imparatul, "care va trece proba mai bine, acela va fi si cel mai viteaz si mai in stare sa-mi fie ginere si urmas in imparatie; iar de nu s-a prinde nici unul de proba, am sa le tai capetele, ca sa nu mai poarte degeaba numele de viteji; insa de s-or prinde ca sa-mi faca ceea ce le-oi porunci eu, si de s-o intoarce vreunul teafar de unde i-oi trimite, apoi voi sti ca este viteaz de frunte si mai tare decat chiar zmeii!"
Cugetind imparatul aceasta, a trimis indata un sol la baba, sa-i duca niste pinza pentru o camasa si o pereche de izmene si niste ata, si dindu-i-le, sa-i spuna asa: "Matusica! imparatul iti trimite pinza-aceasta, ca pana miirie dimineata sa cosi din ea o camasa si o. pereche de izmene; cu acestea sa se imbrace un fecior de-al dumitale, care va vrea, si sa mearga cu zori de zi ca sa aduca imparatului cheia raiului si lumina soarelui, ca, de n-or fi gata pana miine dimineata camasa si izmenele, si de nu i-o aduce vreun fecior cheia raiului si lumina soarelui, apoi la toti are sa va taie capetele!"
Auzind biata baba aceasta porunca aspra, s-a spaimintat foarte si s-a apucat in data mare de a facut demancat la feciori, ca sa aiba pe cand or veni acasa si apoi s-a dat iute la cusut. Cusind ea amu cit a cusut, iata ca incepe a insera; ea aprinde lumina si coase necurmat. Cum numai a amijit, pe loc a sosit Minta-creata, feciorul cel mai mare, acasa si a cerut de mancat, ca si mai inainte. Insa maica-sa i-a zis:


-    Ia-ti, fatu-meu, singur, ca-i gata, ia acolo pe vatra, ca eu n-am cand sa-ti pun dinainte, pentru ca trebuie sa gat pana miine camasa si izmenele acestea; ca asculta numai ce ne-a poruncit imparatul: "ca, de n-oi gati eu pana dimineata de cusut camasa si izmenele acestea si de nu i-ti aduce unul din voi, imbracat cu dinsele, cheia raiului si lumina soarelui, apoi are sa ne taie la toti capetele!"
Minta-creata i-a raspuns:


-  Hm! mare lucru ne cere imparatul! Cit despre mine, poate sa-mi taie si capul, ca tot am sa mor odata; mie mi-i tot atita! Eu nu sunt in stare sa-i aduc acea ce cere! Si s-a luat si s-a culcat.
Baba tot coase mereu. cand, la miezul noptii, iata ca vine si_o Busuioc, si cere iarasi demancare. Baba i-a spus si acestuia tot asa, cum i-a spus si lui Minta-creata. Si Busuioc i-a raspuns ca nu este in stare sa faca un lucru ca acesta, si daca este sa moara, apoi mai bine sa moara acasa decat cine stie pe unde!
Auzindu-l baba si pe dinsul zicand asa, s-a speriat ca nu s-a prinde nici unul sa implineasca porunca imparatului si c-a fi vai de dinsii! Dara tot nu-si pierdu firea, ci a cusut mereu mai departe.
Cind acuma in zori de zi, iata ca soseste si Sucna-murga. Acesta era nazdravan, el stia toate cite s-au fost intimplat acasa. De aceea, cum a intrat in casa, indata a zis catre maica-sa:

- Cosi, mama, cosi? Coase numai, coase, ca sa fie gata pe dimineata! Dupa aceea a intrebat-o unde-i mancarea. Maica-sa i-a spus ca-i pe vatra! El a luat si-a mancat, si-apoi s-a culcat putin. Dimineata, cand s-a sculat, era gata si camasa si izmenele. El le-a luat de s-a imbracat cu ele, si-apoi a chemat si pe fratii sai sa vina la el, ca are sa vorbeasca ceva cu dinsii. Cel mai mare, Minta-creata, n-a vrut sa vina nicideloc, dara Busuioc tot a venit la dinsul. Cum a zarit Sucna-murga pe frate-sau Busuioc, l-a intrebat ori de n-ar vrea sa-l petreaca si sa mearga astazi cu dinsul. Busuioc i-a raspuns ca-i gata sa-l petreaca si sa mearga cu dinsul, numai sa nu-l puna la nimica greu! Sucna-murga s-a prins bucuros de aceasta si i-a fagaduit ca nu l-a pune la nimica greu si ca numai de aceea il ia cu sine, ca sa nu-i fie urit la drum. Dupa ce si-au luat merinde de ajuns s-au pornit si s-au cam mai dus. mergand amu Sucna-murga cu Busuioc, cit au mers, iata c-au ajuns la cimpul cu somnul, si au intrat intr-insul, si calatorind ei asa mai departe, unde nu i se facu lui Busuioc un somn ca acela, incit numaidecat voia sa doarma un pic. Dara frate-sau Sucna-murga nu l-a lasat nici intr-un fel. Dupa ce l-a scos Sucna-murga abia cu mare greu din cimpul cu somnul, au mers amindoi mai departe si s-au tot dus, pana ce au dat de cimpul jalii. Cum numai au intrat intr-insul, indata i s-a si facut lui Busuioc o jale si un dor ca acela, ca numaidecat sa se intoarca el inapoi! Dara frate-sau tot l-a malcomit si-l-a indemnat ba cu una, ba cu alta, si cu mare greu au trecut si peste acest cimp.
Calatorind ei asa mai departe, au ajuns de la o vreme la cimpul florilor. Aici se aflau fel de fel de flori, una mai mindra decat alta: una cu un miros mai placut decat alta! Cum numai au intrat ei intr-insul, indata au si inceput florile, care din care, a se ruga mai tare si a zice una ia-ma pe mine, alta ba ia-ma pe mine, a treia iarasi ia-ma pe mine, ca eu-s mai frumoasa! alta, ia-ma pe mine, ca eu am miros mai placut, si asa una zicea una, alta, iarasi alta, tot laudindu-se, numai ca sa le ia. Dara mai inainte pana a nu intra ei in cimpia aceasta, i-a fost spus Sucna-murga lui Busuioc sa nu se afle sa ia el vreo floare, c-atuncea va fi vai si-amar de. dinsii! Busuioc insa nu s-a putut rabda si a luat una si a bagat-o iute in tureatca ciubotei, ca sa n-o vada frate-sau. Dara cum a rupt-o el, au si inceput muntii si dealurile a alerga unul catre altul si a se izbi cap in cap, tocmai, cum s-ar bate niste berbeci, si asa s-au ridicat un vuiet si un trasnet ca acela, cit socoteai ca se pierde lumea.
Vazind Sucna-murga minunea aceasta, a statut pe loc si a intrebat in data mare pe frate-sau, ori de n-a rupt vreo floare. El ii raspunse ca nu! Dar Sucna-murga nu l-a crezut si s-a dat sa-l caute, si cercetindu-l de-a maruntelul, a aflat floarea in tureatca ciubotei, indata a si asvirlit-o, si pe loc au incetat muntii de a se mai izbi unul de altul.
Dupa ce au scapat ei si din cimpul florilor s-au tot dus amindoi mai departe, neauzind si nevazind pe nimeni si au ajuns la un pod ce ducea peste un riu mare si lat, care despartea mosia oamenilor de mosia zmeilor. La acest pod a lasat Sucna-murga pe frate-sau sa-l astepte, zicandu-i ca de-a merge mai departe cu dinsul, a trebui sa-i ajute a se lupta cu zmeii; dar fiindca a avut de acasa tocmeala cu dinsul ca sa nu-l puna la nimic greu, nici sa nu-i ajute la aceea i-a si zis sa ramina aici la pod si sa-l astepte pana s-o intoarce inapoi.
Asa a si facut Busuioc. Sucna-murga insa s-a pornit prin mosiile zmeilor, si mergand singur amu cit a mers, iata ca s-a intilnit cu un zmeu, care venea cu caruta cu doi cai. Cum au zarit caii pe Sucna-murga, de departe au inceput a forai, a se incorda si a nu vrea sa mearga nici un pas mai inainte. Zmeul, carele auzise de voinicul Sucna-murga, struni caii si-i mina mai departe zicandu-le:


-  De! de! calutii mei! ca doara nu-i Sucna-murga pe-aici! Caii insa ii raspunsera:


-  Dar daca va fi?

ingrijit arunca zmeul o cautatura inainte si zareste pe Sucna-murga. Cum l-a vazut, indata i-a zis:


-  Bun tilnisul, firtate!

-  Multamim dumitale, nefirtate!

-  Da cum ne-om bate?


-  Ne-om bate cum ii vrea! Atunci zmeul ii zice:


-  Hai la sabie, cataneste!
Sucna-murga a primit bucuros, pentru ca n-avea frica mare de acest zmeu.Intre zmei inca erau trei frati, care umblau tocmai asa cum umbla si Sucna-murga cu fratii sai. Si din acesti trei zmei venea cel mai mare mai intii acasa si de aceea era si cel mai bicisnic dintre dinsii; cel al doilea era mai viteaz si mai barbatos si venea mai tirziu; cel al treilea era si mai voinic si mai barbatos si venea inca mai tirziu acasa.
Sucna-murga incepu acum bataia cu zmeul cel dintii, si pe loc i-a si taiat capul. Dupa aceea i-a luat caii si caruta si a adus-o la frate-sau, la Busuioc, la pod, si lasind-o acolo, l-a rugat sa-l mai astepte putin.
Sucna-murga iarasi s-a intors indarat si s-a dus si s-a dus prin mosia zmeilor pana ce s-a intilnit cu al doilea zmeu plimbindu-se intr-o caruta cu patru cai. Cum au zarit caii de departe pe Sucna-murga, indata s-au oprit pe loc si au inceput a fornai, a sari in sus si in laturi, si nu voiau sa mearga nici cum inainte. Zmeul tot ii indemna sa mearga zicandu-le ca si frate-sau cel mai mare:


-  De! de! calutii mei! ca doara nu-i Sucna-murga pe aici! Caii insa, ciulind urechile si fornaind neincetat din nari, i-au
raspuns cu groaza:


-  Dar daca ar fi?

Atuncea deodata se arata si Sucna-murga inainte. Zmeul ii da:


-  Buna calea! Sucna-murga ii multumeste frumos. Zmeul il intreaba:


-  Da cum vrei ca sa ne luptam?


-  Cum iti place! raspunse Sucna-murga, alege!
Zmeul se coboara repede din caruta si-i zice lui Sucna-murga:


-  Hai la trinta voiniceasca!

-  Bine! ii raspunse Sucna-murga si indata s-au prins amindoi crucis si au inceput a se smuci si a se izbi unul de altul incolo si incoace si a se framinta, cit huia pamintul sub dinsii! Deodata mi se infiripa zmeul, ridica pe Sucna-murga in sus si-l trinteste asa de tare in jos, incit i s-au infipt picioarele in pamint pana la glezne. Atuncea s-a miniat Sucna-murga, s-a smucit din pamint, a insfacat pe zmeu si ridicindu-l in sus, l-a trintit in pamint pana la genunchi. Dar zmeul se smulge repede si apucind pe Sucna-murga, il infige si pe dinsul pana la genunchi in pamint. Sucna-murga se smulge si el repede din pamint, prinde pe zmeu si mi-l trinteste pana la briu in pamint. Zmeul iarasi se smuceste si infige si pe Sucna-murga in pamint tot pana la briu. Dara Sucna-murga iarasi se opinteste, se smulge repede si, minios, inhata pe zmeu, il avinta in sus si-apoi il izbeste in pamint pana la grumaz, scoate iute sabia din teaca si-i taie pe loc capul. Dupa ce a invins Sucna-murga si pe acesta, a luat caruta si caii de i-a dus la frate-sau la pod si-l-a poftit ca sa-l mai astepte acolo putin, ca inca mai are ceva treaba. Dupa aceasta s-a intors indarat.
Calatorind Sucna-murga prin mosia zmeilor, a trecut mult mai departe de locul acela unde ucisese pe al doilea zmeu si inca tot nu s-a fost intilnit cu nimeni. cand deodata zareste in departare si pe al treilea zmeu venind in caruta cu sase cai. Si acesti cai au inceput a forai si a sari in sus si in laturi, dar nu asa de tare, pentru ca acest zmeu era cel mai voinic din tustrei fratii. Zmeul a strunit caii si le-a zis:


-  De! de! calutii mei! Doara nu-i Sucna-murga pe acest loc!

-  Ba da! ii raspunsera caii.
Atuncea si Sucna-murga s-a aratat inaintea lor. Dupa ce si-au dat unul altuia buna calea si si-au multamit unul la altul, s-au intrebat cum sa se lupte ei, pentru ca amindoi erau tot una de tari. Dupa mai multe chibzuiri s-au invoit la trinta voiniceasca. S-au apucat unul de altul si au inceput a se trinti si a se izbi in toate partile, dar nu s-au putut invinge unul pe altul. Ce sa faca ei acum? S-au mai sfatuit cit s-au sfatuit si-apoi s-au invoit ca sa se lupte ca roate, de-a berbecele. Deci s-au dat amindoi peste cap si s-au facut roate. Apoi s-au suit asa, ca roate, unul pe un munte, iara celalalt pe alt munte din fata si s-au repezit din rasputeri la vale unul catre altul c-o iuteala nespus de mare si au inceput a se izbi unul in altul. Atita de cumplit se loveau roatele una de alta, incit rasunau muntii si vuiau vaile, iar roatele sareau departe una de alta. Lovindu-se ei asa de vreo citeva ori, iata ca la o lovitura de aceasta, le sar cite trei spite din roate. Vazind ei ce-au patit, s-au invoit ca sa se bata altminterea, intr-un chip al treilea adica ca para de foc.
Prefacindu-se ei dara din roate acum in para de foc, au inceput a se bate asa de cumplit, incit socoteai ca s-a spart soarele si-si varsa tot focul sau pe pamint. Intr-acest mod s-au batut ei mult timp, si neputindu-se invinge unul pe altul, macar ca se parea ca Sucna-murga s-arata tot ceva mai tare, iata ca trec doi corbi pe deasupra lor. Cum i-a zarit zmeul le-a si vorbit:


-  Duceti-va, dragii mei corbi, de va udati aripile in cea fintina de colo si-apoi veniti de le scuturati peste para cea rosie a lui Sucna-murga si i-o stingeti, ca eu va voi da pentru aceea un hoit de carne de ruman, care-i foarte dulce! Vazind Sucna-murga ca zmeul cere de la corbi ajutor, le-a zis si el lor:

- Mai bine udati voi para cea alba a zmeului decat pe-a mea, ca eu va voi da nu unul, dar trei hoituri de zmei!
Corbii, care nu prea cauta la carne dulce, mai bucurosi s-au prins de carnea cea mai multa, decat de aceea putina si buna, si s-au dus de si-au udat aripile de doua ori in 1 intina cea din apropiere, si venind, le-au scuturat pe para cea alba a zmeului, si pe loc au stins-o.
Sucna-murga s-a dat iute peste cap de s-a facut iarasi voinic, si apucind sabia in graba a taiat zmeului capul si-a dat corbilor hoitul spunindu-le ca in cutare si in cutare loc vor mai afla inca doua hoituri de zmei, sa le ieie si sa le manince si pe acelea!
Dupa ce s-a curatit Sucna-murga si de zmeul acesta, s-a pus in caruta lui si s-a dus pana la Busuioc, care-l astepta la pod. In caruta acestui zmeu a aflat Sucna-murga cheia raiului si lumina soarelui. Macar ca a aflat Sucna-murga ceea ce a vrut, tot nu s-a bucurat tare, pentru ca acesti trei zmei aveau trei femei, care erau inca mai puternice si mai grozave decat barbatii lor, pentru ca ele nu luptau voiniceste, cu puterea, ci muiereste cu prefacatoria. Si pe acestea trebuia Sucna-murga sa le invinga, daca voia sa scape teafar cu odoarele sale si sa ajunga acasa. De aceste femei se temea Sucna-murga foarte, pentru ca ele nu ieseau la lupta ca voinicii, cu puterea, ci intrebuintau mijloace ascunse spre a se cotorosi de dusmanii lor. Ajungind la frate-sau, la Busuioc, i-a spus toate cite a patit si ce inca-l mai asteapta mai inainte de a putea pleca spre casa.
Dupa ce s-a hodinit putintel, si-a ales Sucna-murga dintre toti caii pe cei mai sirepi si i-a inhamat la caruta zmeului celui mai mic, pentru ca aceasta era mai tare si a purces catre curtile zmeoaicelor.
Asteptind zmeoaicele acasa si vazind ca nu le mai vin zmeii, s-au adunat toate la un loc si incepura a se intreba ca oare de ce nu le mai sosesc zmeii acasa? Toate acestea le stia Sucna-murga ca nazdravan ce era. Deci apropiindu-se de curte, unde erau zmeoaicele adunate, a lasat caruta inapoi intr-un ascuns, se dete peste cap si se facu musca. Intr-acest chip voia el sa intre in curte si sa asculte sfaturile zmeoaicelor. Cum a intrat in curte s-a ascuns intr-o crapatura si de aici asculta cum se sfatuiau ele. Zmeoaica zmeului celui mai mare a inceput sfatul si a zis:


-  Stiti voi ce? Poate ca s-au intilnit zmeii nostri cu Sucna-murga, ca numele lui era vestit in toata lumea, si el i-a ucis! e9x3222ep15cjq

-  De buna seama! raspunsera celelalte doua; chiar asa are sa fie de n-au venit la timpul lor acasa!
Dupa aceasta s-au sfatuit ele ce sa faca, cum sa se razbune si cum sa piarda pe Sucna-murga. Nevasta zmeului celui mai mare a zis:


-  Stiti voi una? cand s-a porni Sucna-murga spre casa, eu am sa-i ies inainte si in cutare loc am sa dau o seceta si am sa fac o arsita atit de mare, incit sa clocoteasca fintinile, cum clocotesc oalele la foc, si Sucna-murga sa nu mai poata de nadusala si de sete, si sa fie nevoit a bea apa din acele fintini si sa se prapadeasca!
Iar a doua zmeoaica a zis:


-  Eu am sa ma fac, in cutare loc, in drum, un rug frumos, si cand m-a vede el si-a vrea sa ma taie, eu am sa-l omor indata!
A treia insa, nevasta zmeului celui mai tare, a zis:


-  Eu m-oi duce inca mai departe inaintea lui, ca, daca va scapa de voi, sa nu scape de mine. Eu am sa ma fac zina si-am sa-l astept in padurea cea de la marginea hotarului. cand a trece el pe-acolo eu am sa-l inghit de viu si-am sa-l mistuiesc in mine o saptamina intreaga.
Sucna-murga, ca muscuta in crapatura, a auzit toate sfaturile si propusurile zmeoaicelor, si iesind din ascunsul sau, a zburat la caruta, s-a dat peste cap si s-a facut iar voinic cum era, s-a suit in caruta si in data mare a fost la pod la frate-sau, la Busuioc. Cum a ajuns la dinsul, au inhamat toti caii, adica doisprezece, la caruta in rind pereche, lua si pe frate-sau Busuioc intr-insa si au purces asa la drum.
Minind Sucna-murga caii cit putea fugi, iata ca ajunse pe un cimp unde era o fierbinteala si o arsita asa de mare, incit clocoteau toate fintinile, si mai murea de sete, mai ales Busuioc, si fiindca nu stia ce-l asteapta, voia numaidecat sa bea apa de cea fierbinte si ajungind la un put au vazut cum clocotea apa de fierbinteala. Lui Busuioc insa i se parea ca apa izvoraste pe aici fierbinte asa, si a rugat pe frate-sau sa stea putin ca sa bea. Dar Sucna-murga i-a zis:


-  Stai! lasa-ma sa beau eu intii! si apropiindu-se de put, a facut cruce cu palosul in apa, si pe loc s-a prefacut toata apa in singe, pentru ca in apa era prefacuta zmeoaica zmeului celui mai mare si facind Sucna-murga cruce cu palosul in apa a taiat-o si de aceea s-a prefacut apa in singe. Vazind aceasta Busuioc, a zis fratini-sau: f7m9912fz49nlh

-  Of! frate, da de ce-ai stricat tu izvorul asta frumos! Dara Sucna-murga i-a raspuns:


-  Lasa, lasa! fratioare, ca acus om afla noi alt put mai limpede! Si mai mergand cit va loc, au sosit la alt put, unde au statut de-au
baut apa de ajuns si ei si caii, pentru ca acuma se racorisera si se limpezisera toate apele.
Stimparindu-si asa setea, au purces mai departe, si mergand amu cit au mers, au ajuns la rug. Aici a zis Busuioc catre frate-sau:


-  Vai, frate, vai! ce rug frumos este acesta! Ia sa stai oleaca, ca sa ma scobor din caruta sa-l iau!
Dara Sucna-murga i-a raspuns:


-  Na! tine tu caii, ca l-oi lua eu!
Si apropiindu-se cu mare luare-aminte de rug, pentru ca el stia cine-i rugul acela, a bagat palosul cu ascutisul in sus spre rug si-l-a ridicat asa de iute cu amindoua miinile in sus, incit a ramas din el un capat de-o parte de drum, si alt capat in cealalta. Vazind aceasta Busuioc, tinu fratine-sau de rau, pentru ca a stricat un lucru asa de :rumos si rar! Dara Sucna-murga i-a zis:


-  Taci, ca tu nu stii ce-i aceasta, si hai mai departe! Calatorind ei mai departe, chitea1 Sucna-murga cum ar putea el invinge si pe zina aceea? Si-atunci si-a adus aminte ca acu de sapte ani de zile a fost dat unui fierar un buzdugan ca sa i-l tot infierbinte, si socotind ca acum va fi destul de fierbinte, s-au abatut pe acolo de l-au luat. Cu astfel de arma au calatorit amindoi mai departe, socotind ca cu buzduganul acesta va face si zinei capatul. Cum numai au inceput a se apropia de padurea aceea, iata ca se ridica si zina c-o falca-n cer si cu alta in pamint, si le iese inainte, voind sa-i soarba pe-amindoi deodata cu butca cu cai cu tot. Dara Sucna-murga n-a asteptat sa se apropie ea tocmai de tot, ci a inceput a invirti buzduganul imprejurul capului, ca sa-i dea o repejune mai mare, si-l-a slobozit deodata zinei drept in gura, de-a intrat intr-insa, si pentru ca era foarte fierbinte, s-a si lipit de ea; si nu numai c-a oprit-o sa mearga-nainte, ci, in iuteala, buzduganul a si luat-o cu sine si pe unde mergea facea tot drum de foc prin padure. Si asa a scapat Sucna-murga curat si nevatamat, cu cheia raiului si cu lumina soarelui.
Dupa ce-au ajuns acasa, n-au ramas mult sa se hodineasca, ci au n crs de-au dus imparatului cheia raiului si lumina soarelui. Imparatul a cunoscut acuma ca numai Sucna-murga este in stare sa-i fie urmas vrednic pe scaunul imparatiei, si pe loc a facut nunta fiicei sale si a maritat-o dupa dinsul, dindu-i toata imparatia ca zestre.
Dupa ce s-a insurat Sucna-murga, a trait multi, foarte multi ani in fericire cu noroc si pace, stapinindu-si imparatia cu dreptate.
La nunta lui Sucna-murga m-am intimplat si eu. Of! ce bucate alese mai erau la acea masa, tot numai fripturi si copturi ca acelea de le-ai fi inghitit cu ochii! Da inca vinurile acelea! Le-ai fi baut pe toate de nu te-ai fi temut de vreo ameteala! Mie mi-a placut mai ales un fel de friptura de rata; am mancat din ea cit n-am mai putut, si pentru ca imi placea asa de tare, am virit un piciorut in buzunar, ca sa-l am de merinde pe drum cand m-oi intoarce acasa. cand veneam acasa, cam pe la mijlocul caii, am fost flaminzit si m-am apucat sa rod piciorusul acela. Tocmai cand imi era carnea mai dulce, m-a intilnit un om invatat, care imi spunea ca a invatat carte pe la toti inteleptii lumii, si a inceput a ma tot ruga si a ma cehai2 ca sa-i dau si lui sa manince, ca era fript de foame. Tot necajindu-ma el ca sa-i dau si sa-i dau, m-am cam suparat si i-am asvirlit cam repede piciorul acela. El, sarmanul, in loc sa-l prinda in miini, a tinut miinile in buzunar. Piciorul de friptura nu i s-a putut z7q1416zy12heb viri in buzunar, ci l-a lovit amarnic peste un picior, de merge bietul si pana acuma schiop. De nu ma credeti, ia sa va uitati numai la cutare invatat si-l veti vedea schiopatind pana astazi din pricina aceea!

Hansel si gretel de fratii grimm Piparus petru si florea inflorit de ioan pop-reteganul Fat-frumos cu parul de aur de petre ispirescu Voinicul florilor de sbiera