c2c352cj92pey
ZICE CA A FOST ODATA un om si, cand era sa moara, chema pe cei trei fii ai sai la pat si le zise:


-  Dragii mei copii, daca voi muri eu, voi sa-mi faceti la mormint un foc de nouazeci si noua de care de lemne si din nouazeci si noua care de paie. Si dupa ce a murit batrinul, au adunat nouazeci si noua care de paie si nouazeci si noua care de lemne. Intr-o zi, pe inserate, erau toate aci, dar cand dau sa le aprinda - pace! iemnusele erau jilave, iasca n-aveau sa scapere, iar la casele din apropiere nu vedeau nici fum, necum foc. Se uitara feciorii in toate partile, doar vor vedea undeva o zare de foc, dar nicaieri nu vad numai intr-un virf de munte.

-  Ei, zice cel mai mic, voi stati aici, ca eu merg dupa foc, acolo in munte, unde se vede zarea. Feciorul acesta era Crincu, vinatorul codrului.
Si porneste, si merge, merge, pana se intilneste cu Decuseara.

-  Buna seara, vere! zise Crincu.

-  Buna sa-ti fie inima, raspunse Decuseara, dar de unde si pana unde?


-  Viu de la mormintul tatii, raspunse Crincu; si merg in munte, ca vazui o zare de foc, sa cer de acolo oleaca de foc sa aprind la mormintul tatii.

-  Si cand vrei sa aprinzi focul la mormintul tatine-tau? intreba Decuseara.

-  Chiar astazi, raspunse Crincu.

-  Ca azi nu poti!

-  De ce?


-  Ca eu sunt Decuseara.

-  Asa? Atunci stai numai locului si se puse Crincu si lega pe Decuseara cu miinile la spate si apoi cu spatele de un lemn.

-  Aici sa-mi stai, pana te voi dezlega eu!
Apoi Crincu merse mai departe. Si se duse, se tot duse pana se intalni cu Miez-de-noapte. Cu acesta facu chiar ca si cu Decuseara, apoi mergand mai departe ajunse la De-catre-ziua, adeca se intilnira. Cu acesta facu ca si cu cei doi, apoi merse pana langa foc. Acolo erau sapte uriasi si dormeau in jurul focului si o caldare mare plina cu apa era la foc. El lua un taciune de foc si da sa plece, dar iara i se pare c-ar fi pacat sa faca pomenire dupa tatal sau cu foc de furat, deci merge indarat si zice catra uriasi:


-  N-ati face bine sa-mi imprumutati o scinteie de foc?


-  Ba bucuros, daca vei ridica caldarea aceasta de pe foc si o vei pune iar la locul ei.
Si lua feciorul caldarea de o parte si-o puse iara la foc. Acum, zisera uriasii:


-  Noi iti dam foc, daca vei fura fetele lui Verde imparat pe seama noastra, ca noi am cercat, dar numai in zadar.

-  Haideti cu mine, zise feciorul.
Si mersera toti pana la curtile lui Verde imparat, apoi el zise catra uriasi:


-  Numai pe horn putem scoate fetele, drept aceea, eu merg inainte si voi cite unul dupa mine. Si intra Crincu inainte prin horn la vale, iar dupa el un urias, atunci Crincu ii taie capul de-i cazu capul pe horn la vale, iar trupul pe coperisul curtilor de jos. Tot asa facu cu toti sapte uriasii, apoi intra in chilii la fete si le saruta pe toate pe obraz, cum erau adormite, iar de la cea mai mica lua si inelul. Dupa aceea se duse la foc si lua un taciune, apoi merse pe la De-catre-ziua si-l dezlega, de acolo pe la Miez-de-noapte si pe la Decuseara si si pe ei i-a dezlegat, apoi a mers la fratii lui, acolo la mormintul tatalui sau si facura focul cel mare, care si arse dupa pofta lui.

-  Vai, ca mult ai sezut! zisera fratii lui.

-  Mult si nici prea, ca voi de mergeati, cine stie, poate ca nici acum nu erati aici!
Ei avura trei surori, fete mari de maritat, si le dadura dupa cine le ceru mai intii: pe cea mai mare dupa un vultur, pe cea mijlocie dupa un harau (uliu) si pe a treia dupa un lup, dar aceste trei dobitoace erau nazdravane.
Imparatul Verde, la care omorise feciorul uriasii, dupa ce le vazu dimineata capetele inlauntru, iar trupurile cit de bivol afara, de bucurie porunci ca in imparatia lui sa fie toate circiumile in cinste, tot omul care-si va spune povestea sa manince si sa bea fara plata.
Circiumile erau toate pline de oameni, unii beau vin, altii vinars si mancau la mancari scumpe si-si povesteau pataniile.
Crincu, vinatorul codrului, inca merse intr-o circiuma si manca si bau, apoi le spuse toata povestea, cita v-o spusei si eu dum­neavoastra.
Cind povestea Crincu despre umblarile lui pe la curtile lui Verde imparat, fratii-l trageau de suman sa nu minta asa de tare, iar el zise:


-  cand am omorit pe cei sapte zmei, am luat inelul de la fata cea mica a imparatului, iaca-l pe degetul cel mic.
Iar circiumarul a trimes carte la imparatul cum ca un fecior cu numele Crincu se lauda ca el ar fi omorit pe zmei si ca ar fi luat chiar si inelul celei mai mici dintre fetele imparatului.
Si imparatul trimise numaidecat porunci mari imparatesti ca adica Crincu sa mearga la el si sa spuna intimplarea din fir in par, cum si ce fel s-a intimplat cu uriasii.
Si merse Crincu la Verde imparat, impreuna cu fratii lui, si spuse imparatului din fir in par toata intimplarea. Atunci imparatul zise:


-  Voi trei voinici, cari ati implinit cea din urma pofta a batrinului vostru tata, voi sunteti vrednici sa luati fetele mele de muieri.
Si se insurara feciorii toti trei si luara trei surori, pe fetele imparatului, iar Crincu chiar pe fata cea mai mica, care era cea mai frumoasa.
mergand astfel catre casa, cei doi frati cu muierile lor mai inainte, iar Crincu mai indarat cu muierea sa, iata le iese in cale jupinul Pogan, un zmeu cu mult mai mare decat un om pamintean si rapeste, adica fura muierea lui Crincu si pe el il omoara. Cita vreme va fi stat el acolo mort nu se stie, destul ca intr-un tirziu vine pe acolo cumnatul sau, care tinea pe sora lui cea mai mare, Vulturul, si cum vine, deloc il cunoaste si aduce apa-vie de-l invie si apa tare de-l intareste, baga in el puterea de la trei bivoli, apoi zboara de la cumnatul sau.
Cei doi frati nu stiau nimic de necazul lui, ca erau mult mai inainte. Deci el se lua, merse si merse multa lume imparatie, pana dete de o casuta mica in mijlocul unei paduri. Acolo sedea soru-sa cea mai mare, care era maritata dupa Vultur.

-  Buna ziua, sora!

-  Sanatate buna, frate, dar ce cauti pe aici, ca pe aici om pamintean n-am vazut de cand sunt aici?!

-  Oh, sora draga, nu umblu de gras si de buiac, ci de necaz; iata jupinul Pogan imi fura nevasta vazind cu ochii, nu ma stii tu indrepta unde sade?


-  Nu, zau, eu, dar stai pana vine barbatu-meu acasa, ca tot de la o fintina cara apa cu Poganul si tot cam intr-o vreme; el te va sti indrepta. Nici n-avu sa astepte mult; veni Vulturul de la fintina cu doua fedelese mari pline de apa, iar cand a fost in tinda, se facu un fecior zdravan si frumos, sa te fi tot uitat la el.

-  Buna ziua, cumnate!

-  Fii sanatos, cumnate!

-  Ce vinturi te poarta pe aici, prin tara noastra?


-  Oh! cumnate, mi s-a intimplat o paguba foarte mare. mergand cu nevasta de mina de la socri, mi-a iesit jupinul Pogan in cale si mi-a furat-o ziua la amiazi; acum am venit sa ma indrepti unde sade, sa-mi iau nevasta de la el.

-  Bucuros, cumnate, bucuros iti arat unde sade, dar nici n-ai lipsa sa mergi pana la el, ca pare-mi-se o vazui venind la fintina dupa apa, hai sa ti-o arat.
Si merse Crincu cu cumnatul sau pana aproape de fintina, unde in adevar intilnira nevasta si-o duse Crincu cu sine catra casa.
Dar jupinul Pogan avea un cal nazdravan, care ii da de stire cand i se intimpla ceva dauna. Asa fu si atunci; calul incepu a rincheza, de gindeai ca lupii il mancau. Si iese jupinul Pogan afara din curti si merge la grajd: -  Dar ce ciinii sa te manince iti este? Nu mai poti de foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat?


-  Nu ma sudui, stapine, zise calul, ca eu nu sunt de vina; nu rinchez nici de foame, nici de sete, dar Crincu, vinatorul codrilor, a prins pe stapina si merge cu ea.

-  Cum dracul?


-  Asa cum iti spusei, stapine!

-  Putem sta pana voi manca un tipau de pine si voi bea un cop de vin si voi dormi un somn?


-  Putem si mai mult!
Si se puse jupinul Pogan si se ospata bine, manca si bau boiereste, apoi dormi una popeste si numai dupa aceea incaleca calul si merse dupa Crincu, vinatorul codrilor, dar in citeva minute si fu ajuns si omorit, iar muierea i-o lua din nou.
Dumnezeu stie cita vreme o fi stat el mort, destul ca odata nimereste pe acolo cumnatul sau Haraul si-l cunoaste; si daca-l cunoaste se pleaca la el cu apa-vie si cu apa-tare, din apa cea vie toarna citiva picuri si-l invie, iar cu apa cea tare-l intareste, ii da putere, cita au sase bivoli, apoi zboara de acolo. Dupa aceea se scoala Crincu, vinatorul codrilor, frecindu-se la ochi si vede ca iar e fara nevasta.
Du-te, Crincule, iar in lume dupa ea!
mergand asa, nimereste la o casuta la poalele unui munte, era numai aceea singura, iar inlauntru afla pe soru-sa cea mijlocie, ce era maritata dupa Harau1.

-  Buna ziua, sora!

-  Sa fii sanatos, frate! dar ce cauti pe aici, pe unde numai eu sunt om pamintean?


-  Oh, draga mea sora; dar uita-te cum am patit cu jupinul Pogan, care-mi fura nevasta ziua la amiazi, iar pe mine ma lasa dormind, acum as merge la el, dara nu stiu unde sade, sa merg sa mi-o iau si sa o duc acasa; de aceea venii sa te intreb pe tine, nu cumva stii tu unde sade?


-  Nu, zau, eu, frate, dara stai pana vine cumnatul tau de la fintina, ca-i dus dupa apa si indata vine; el poate ca te va sti indrepta.
Nici nu trecu mult si numai vazura Haraul (uliul) venind cu doua fedelese pline cu apa, iar cand fu dinaintea casei se facu un drag de fecior, de-ti era mai mare dragul de el.

-  Buna vremea, cumnate!

-  Buna sa-ti fie inima, da cum mai traiesti?


-  Bine, dara pe tine ce vremi grele te poarta pe aici?


-  Oh, doamne! cumnate, am dat de un mare necaz! mergand cu nevasta de la socri catra casa, imi iesi in cale jupinul Pogan si-mi lua nevasta, iar pe mine ma adormi. Odata am scos-o de la el cu ajutorul cumnatului meu Vultur, dar acum, mergand cu ea catre casa, el iar m-a adormit si mi-a luat muierea si-a dus-o cu el; acum o tot caut, dar in zadar, nu stiu in ce parte sade, de aceea am venit pana la tine sa te rog, de cumva stii unde sade, sa-mi spui, sa merg dupa ea.

-  Nu trebuie sa mergi chiar pana la curtile lui, ca pare-mi-se o vazui mergand dupa apa, vino sa ti-o arat, apoi grija ta e cum vei merge!
Asa si fu; nevasta era la fintina si-o lua Crincu, vinatorul codrilor si du-te! dar calul iar spune lui jupin Pogan ca-i fuge nevasta si cela-i zise:


-  Pot manca doua piini si bea doua copuri de vin si dormi doua ceasuri?


-  Poti, zise calul.
Si manca jupinul Pogan doua piini si bau doua copuri de vin si dormi ca doua ceasuri, apoi incaleca si intr-o minuta ii ajunse si pe Crincu il omoara, iar cu nevasta pleaca spre curtile lui.
Dumnezeu stie cit a zacut el acolo in drum, destul ca odata nimereste pe acolo un lup, era chiar cumnatu-sau, care tinea pe sora cea mai mica. Si se uita Lupul bine la el si zise:


-  O, doamne, acesta e cumnatul meu Crincu, vinatorul codrilor; l-a omorit hotul de capcin, jupinul Pogan! O sa-l inviu, sarmanul!
Apoi se lua Lupul si aduse apa-vie si apa-tare; cu apa cea vie mi-l invie, iar cu apa cea tare mi-l intari, ii dadu putere cita este in noua bivoli. Apoi se duse Lupul.
Dupa aceea se scormoni si Crincu, vinatorul.

-  Doamne, ce greu am mai dormit!
El credea ca numai adormise, apoi se uita dupa nevasta, adeca ea, ca peri in palma!
Apuca-te, Crincule, iar si-ti cauta nevasta, ori te du acasa fara ea, de risul satului! Si merse Crincu, si merse, se duse multa cale si nu dadu nici de o casa, nici de un dobitoc baremi. Intr-un tirziu vede o casa Unga o padure; nici sa-i fi dat cit bine e in lume nu i-ar fi parut mai bine, decat cand vazu casuta aceea ca era si suparat si obosit, dar era si lipit de foame si gatase merindele. Adeca in casa sedea sora lui cea mai mica, care era maritata dupa Lup.

-  Buna ziua, sora draga!

-  Sa traiesti cu bine, fratele meu, dar tu ce cauti aici, pentru dumnezeu?


-  Nu ma intreba mult, sora draga, ci mai bine pune-mi ceva de mancare, ca apoi iti spun eu toate, dar acum nu te vad de foame.
Si-i puse soru-sa de manca, apoi incepu:


-  Sora draga, am dat de un mare necaz; m-am insurat si cand mergeam cu nevasta la noi acasa, iata ca-mi iese in cale jupinul Pogan si ma adormi, si-mi fura nevasta. Dupa ce ma trezii din somn, umblai pana dadui de cumnatul Vultur, acela iar mi-o dete in miini, dar Poganul ma ajunse pe cale si ma adormi si-mi lua nevasta a doua oara. Daca ma trezii din somn mi-o mai puse o data in mina cumnatul meu Haraul, dar iar mi-o fura hotul de Pogan; acum, bine ca dadui de tine, doara stii unde sade, sa ma indrepti la el, sa-mi iau muierea, ca sa stiu ca chiar capul mi-l pun, tot nu ma las, pana n-o aflu la el acasa, ca sunt foarte tare inversunat.

-  Nu stiu, zau, eu, dragul meu frate, dar acum trebuie sa vina de la fintina Lupul, cumnatul tau, el de stie de buna seama te va invata ce sa faci.
Nici nu statura mult si veni Lupul de la fintina cu doua fedelese mari de apa dupa cap. cand fu dinaintea usii, se facu un fecior frumos, de numai ca el doara, dar altcum nu mai puteai vedea.
-  Buna ziua, cumnate!
-  Sa dea dumnezeu bine.
-  Dar ce vinturi te poarta aici, pe la noi, cumnate?

-  Bune vinturi si nu prea, ca uite cum si uite cum mi s-a intimplat cu muierea, adeca cu jupinul Pogan; acum vin la tine sa ma indrepti baremi unde sade, drept spunindu-ti, eu nu stiu pasi nici un pas in tara voastra, nu cunosc nici un colnic, nici o poteca.

-  De mers, zise Lupul, n-ar fi mare lucru, ca indata putem merge chiar la el acasa si sa-i luam -chiar si muierea, dar departe tot nu o vei duce. De trei ori ti-a luat-o pana acum muierea, si in tot rindul te-a si omorit, noi te-am inviat, cumnatii tai, si te-am mai intarit; intii te invia Vulturul, dupa aceea Haraul, si acum eu. Tu ar trebui sa-ti cistigi cu orice pret un cal mai nazdravan decat al lui jupin Pogan, apoi sa furi muierea si s-o pui pe cal langa tine, ca jupin Pogan sa nu te ajunga cu calul lui.

-  De unde sa-mi insemn eu cal mai nazdravan ca al lui?

-  Hm, de unde? in fundul iadului se afla o baba ce se cheama Vijbaba,aceea are caii cei rnai nazdravani. Mergi si slujeste la ea un an (pe acolo e anul numai de trei zile) si capeti un cal, tu iti vei alege calul, care-l vei vedea mai rau, numai cu pielea pe oase, apoi sa vii cu el incoace. cand te va ajunge vreun necaz, gindeste-te numai la unul din cumnatii tai.
Se puse bietul Crincu pe cale si nu se opri pana in fundul iadului, la Vijbaba, unde ajunse chiar cu seara odata.

-  Buna seara, matusa!

-  Sa traiesti, voinice! Dar de unde si pana unde?


-  De departe, matusa, chiar din lumea alba, sunt un biet fecior sarac, am venit, doara ma vei baga sluga pe un an. h4n1313hl84ljg

-  Ca te bag, zise ea, dar bine sa ai grija, de nu-mi vei sluji pe placere, vezi parii cei nouazeci si noua? Toti sunt plini cu capete de om, in parul al sutelea va merge al tau; de ma vei sluji insa omeneste, atunci iti dau in tot anul cite un cal, care ti-l vei alege tu din stava mea.

-   Si ce lucru voi avea? intreba feciorul.
-  Oh, zise baba, ziua vei dormi, iar noaptea vei griji de o iapa, ce am; dar sa grijesti cand va rasari soarele sa fii aici cu ea, ca eu cu lapte de la iapa aceea imi fac cafeiul, iar de nu vei avea grija de ea, de s-ar intimpla sa fuga acasa la minz, atunci minzul o suge si eu neavind cu ce-mi face cafeiul, te voi manca pe tine, iar capul ti-l voi pune langa cele nouazeci si noua si se implineste suta; pricepusi?

-   Pricepui.

-   Si te legi?


-   Ma leg!

-  Te mai intreb o data; din buna voie te bagi la mine sluga, si vei face tot ce zic?


-   Din buna voie ma bag sluga si voi face tot ce zici!

-   Bine!
Invoirea fu facuta. Baba intra in casuta, unde avea o fata si-i zice:


-  Baga bine de seama, sa poti scapa, ca de nu miine mancam pe dracul, vezi ca suntem hamesite de foame si de nu capatam un om plinut, acesta ar fi numai bun.

-  Lasa numai pe mine, zise fata, bine ca l-au adus pacatele lui aci, ca o sa traim o tira si bine cu carnea lui; si se dete peste cap si se facu iapa.
Indata ce se insera, se sui Crincu vinatorul codrilor pe ea si hi, la cimp! El nu se cobori de pe ea cit fu noptita de mare. Dar de catra ziua-l prinse un somn greu si adormi; atunci iapa-l puse frumusel calare pe un musuroi si se cam mai duse.
Cind se destepta, se mai facea ziua. Si incepu a plinge! "Vai de mine si de mine, ca-mi pune baba capul in par!"

-  Nu te teme, zice un Harau mare, era cumnatul sau, nu te teme; iapa ta nu e iapa, e zmeoaica, fata babii, si vrea sa-ti puna capul in par, ci nu te teme; acum s-a facut o cioara si zboara chiar pe sub nori, ci merg eu dupa ea; cand o vei vedea aproape de tine, tu sa dai cu capastrul in ea si sa zici: "Hi! iapa babii cu un minz dupa tine". Si zbura Haraul pana in inaltul cerului si acolo afla pe iapa babei in forma de cioara si mi ti-o ciocani si mi ti-o flocai, de gindeai ca nu-i mai ramin pene si mi ti-o aduse in jos. cand fu aproape de fecior, el dete cu capastrul in ea si zise:


-   Hi, iapa babii cu un minz dupa tine! Si in clipita aceea se facu si merse acasa.

-   Buna dimineata, matusa! dar pare-ti bine, ca-ti aduc iapa?


-   Pare ca si cand mi-ai trage un rug pe spate!
Apoi dete feciorului de mancare si-i spuse sa mearga sa se culce. Si se culca feciorul fara pic de grija si adormi ca omul obosit, iar baba lua pe fata de trei parale si-o batu pana toata o invineti, de ce s-a lasat de a pascut-o sluga toata noaptea. In desert ii spunea fata tot ce stia, ca ea nu voi sa creada. p1p1315ps94ive
Dupa ce insera, merse iar la cimp. Si nu se cobori de pe spatele iepei toata nopti ta, dar colo de catra dimineata, in zori de zi, il lovi un somn nemaipomenit si cum inchise ochii, indata se trezi calare pe un^ musuroi, iar iapa ca in palma!
Incepe a se vaita, incepe a plinge, dar iapa nu-i si pace. Atunci ii iese in cale un Vultur mare, era cumnatul sau.

-   Dar ce te vai ti, cumnate? cum sa nu ma vait, ca uite cum am umblat si uite cum.

-  Nu te supara nimic; ea s-a facut un miel sub o oaie, vezi colo in muntele cela, eu merg si iau mielul de sub oaie si-l aduc aici langa tine, cand il voi slobozi jos, tu sa dai cu capastrul in el si sa zici: "Hi! iapa babii cu doi minzi dupa tine". In citeva minute era aici Vulturul cu un miel in gheara si-l slobozi langa Crincu, iar acesta ii dete una cu capastrul si zise:


-   Hi, iapa babii cu doi minzi dupa tine!
Si indata fu facuta iapa, si Crincu, vinatorul codrilor, se urca pe ea si hi acasa.

-  Buna dimineata, matusa; dar pare-ti bine ca-ti aduc iapa acasa? g3h287gm31oyt

-   Pare, ca si cand mi-ai trage un rug pe spate!
Dupa ce manca bine, Crincu se culca si dormi, iar baba se duse la fata si o batu, si o batu, de gindeai ca o prapadeste cu bataia.

-  Dar lasa-ma, mama, ca miel sub o oaie m-am facut si-acolo m-a aflat, dar la noapte tot trebuie sa scap; vin acasa si ma fac un ghem, tu ma pune sub covata in tinda si apoi sa sezi pe covata.
Seara iar merse Crincu la iapa. Nici nu trecu bine de miezul noptii si incepe feciorul a cucui (motai) si numai sa trezeste calare pe un musuroi cu capastrul in mina, suparat, necajit, plingea ca un copil; acum isi mai implinise anul, acum sa-si puna capul. Dar atunci i se ivi Lupul, cumnatul sau, si-i zise:


-  Nu te supara nimic, cumnate, hai la baba acasa, ca iapa s-a facut un ghem sub covata in tinda, iar baba sade calare pe covata. Eu voi intra in staulul oilor si al caprelor si mi-oi face ispravile mele, baba va auzi oile zvircolindu-se si caprele zbierind si va iesi sa \ada ce e. Atunci tu intra fara frica in tinda, ia ghemul de sub covata si mergi cu el in drum si-l trinteste jos si zi: "Hi! iapa babii cu trei minzi dupa tine!"
Asa si facura, mersera la baba acasa; Lupul intra in staul si prinse numai o capra, dar aceea asa larma facu, incit trebui sa iasa baba pana afara sa vada ce e. Intr-aceea, feciorul se furisa iute in tinda, lua ghemul de sub covata si fugi cu el in drum, unde oprindu-se dete cu el de pamint si zise:


-   Hi! iapa babii cu trei minzi dupa tine! Si numai vazu ca ghemul se face iapa si intra in curte. n9l2611nj92uyd

-   Buna dimineata, matusa, dar pare-ti bine ca ma vezi?


-  Dar cum sa nu! nu se putu insa destul mira, ca de unde are iapa, ca ea stia ca-i sub covata.

-   Noa, matusa, slujitu-te-am cum se cuvine?


-  Slujit; mergi acum in grajd si-ti alege un cal care vei voi si apoi te du in stirea lui dumnezeu.
Si intra Crincu in grajd si se uita peste toti caii, iar in fundul grajdului era o gloaba de cal rosu, dar numai pielea pe oasede gras; de o posta-i vedeai coastele. Pe acela si-l alese feciorul. In zadar zicea Vijbaba, ca: nici de rusine nu-l lasa sa plece de la ea cu calul cel mai rau, ca el nu voi sa primeasca decat numai pe acela.

-  Noa, zise baba, dupa ce vazu, ca nu invinge cu el. De-ai ales din mintea ta, buna minte ai, iar de te-a invatat cineva, ii poti rnultami, ca bine te-a invatat!
Si se lua Crincu pana iesi de la baba, apoi dupa ce a ajuns intr-o padure, a zis calul:


-  Stapine, fa un foc mare, ca sa se adune jar mult, sa ma satur o data, apoi sa vezi ce cal ti-ai ales.
Si facu feciorul un foc mare, mare, din vreo treizeci de stejari de cei mari si dupa ce trecu focul tot, apoi vintura spuza cu palaria de pe jar si aduse calul aici sa manince; si manca, si manca pana manca tot jarul, apoi se scutura o data de-i sarira toate floacele de pe el si ramase ca uns cu unt de frumos.

-  Acum sui, domnul meu, pe mine si-mi spune cum sa te duc, ca vintul ori ca gindul?! -   Sa ma duci ca gindul!
Si intr-o clipa au fost la curtile lui jupan Pogan, ale zmeului.
Aici aflara pe nevasta, care chiar venea cu vasele pline de apa, dar nu mai pierdura pic de vreme, ci o puse pe cal si du-te, copile!
Armasarul zmeului din grajd atunci rincheza o data, incit toate ferestrile curtilor se sparsera si iesi zmeul afara minios sa vaza ce-i. z8u2720zs27tly

-   Dar ce cinii ai iar, foame-ti-e? sete-ti-e? stiu ca Crincu, vinatorul codrilor n-a mai inviat sa vina dupa nevasta?


-   Ba chiar a inviat si-a dus-o mai inainte.

-  Ce gindesti: pot manca trei piini, pot bea trei cupe de vin si dormi ca trei ceasuri, apoi sa plec dupa el?


-  Poti pe dracul, ca acum Crincu e calare pe frate-meu cel mai mic, care are de trei ori mai mare putere decat mine.

-   Sa mergem dar!
Si se luara, ca vintul, tot pe sub nori si in urma Crincului, da nu era modru1 de a-l ajunge. cand zari oleaca calul zmeului pe al Crincului, zise in limba lor:


-   Frate, frate, mai inceata-ti pasii, ca de nu pleznesc.
Iar calul Crincului a zis, vezi bine, in limba cailor, de nici zmeul nu pricepu:


-  Bucuros imi mai domolesc pasii, daca vei arunca o data in sus pe zmeul in slava cerului, apoi sa faci cu el zup! in fundul pamintului, ca nici de nume sa nu-i auzim. Si calul zmeului asa facu; arunca o data pe zmeu in slava cerului, apoi facu cu el zup! in fundul pamintului, de tot mii de bucatele se facu. Acum astepta calul Crincului pe al zmeului si mersera impreuna pana acasa la fratii Crincului. Aceia erau batrini si plini de copii, dar Crincu, prin cite trecuse si tot era voinic si frumos, de gindeai ca nici un gind nu l-a mancat in viata. Dar Crincu aci putin a stat, caci i-a venit veste ca socru-sau trage sa moara si-l cheama sa ia el stapinirea. S-a si dus, si a ramas imparat in locul socru-sau si a stapinit cu dreptate si cu intelepciune.
Iar eu ma sui pe un cui, Sa nu vi-o mai spui.

Hansel si gretel de fratii grimm Vizor, craiul serpilor de ioan pop-reteganul Crancu, vanatorul codrului de ioan pop-reteganul Fat-frumos cu parul de aur de petre ispirescu