Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - >MUZICANTII DIN BREMA de Fratii Grimm





A FOST ODATA un om si omul asta avea un magar, care de ani si ani tot carase la moara saci cu graunte. Dar, de la un timp, bietului dobitoc i se imputinasera puterile si nu mai era bun de nici o treaba. De aceea, stapinul lui se gindi intr-una din zile ca n-ar mai avea nici un rost sa strice pe el bunatate de nutret.
Magarul pricepu insa ca nu-l asteapta vremuri prea bune si, fara sa mai adaste, isi lua talpasita spre orasul Brema. Nu stiu de unde-i venise-n gind ca acolo s-ar putea face muzicant al orasului. Dupa ce merse el o bu­cata de vreme, iata ca dadu peste un ogar care zacea intins pe-o margine a drumului, rasuilind din greu, de parca ar fi facut ocolul pamintului. v2x4722vz63iel

-  Ce gifii asa, mai Apuca-l-in-coiti? il intreba maga­rul.

-  Vai de pacatele mele, raspunse ciinele, pentru ca sunt batrin si slabesc din zi in zi tot mai mult si pentru ca la vinatoare nu ma mai dovedesc bun de nici o ispra­va, stapinul meu si-a pus in gind sa-mi faca de petre­canie, si atunci mi-am luat repede talpasita. Dar vorba e cu ce-o sa-mi cistig eu piinea de-aci inainte?


-  Stii ceva, ii spuse magarul, eu ma duc la Brema sa ma fac muzicant. Hai cu mine, ca s-o mai gasi si pentru domnia-ta un loc in taraf! Eu o sa cint din lauta, iar tu o sa bati la toba mare.
Ciinelui ii placu propunerea, cum era sa nu-i placa. si plecara impreuna mai departe. Mersera ei asa, pana ce intilnira in drum o pisica. Si-avea pisica asta o mutra jalnica, de parca tot ii ningea si-i ploua!...


-  Ei, Linge-barba, de ce mi-esti atit de trista? Cine ti-a stricat socotelile? o intreba magarul.

-  Cui i-ar arde sa fie vesel, cand i-a ajuns funia la par? raspunse pisica. Pentru ca anii batrinetii m-au cam adus de sale si mi s-au tocit coltii si pentru ca-mi place mai mult sa ma tolanesc dupa cuptor si sa torc decat sa alerg dupa soareci, stapina-mca a vrut sa ma inece. Am fugit eu de-acasa la timp, nu e vorba, dar stau si ma socotesc: incotro s-o apuc acum?


-  Hai cu noi la Brema, ca la serenade nu te-ntrece nimeni si cu siguranta c-o sa-ti gasesti si tu un loc in taraful orasului.
Pisica socoti ca sfatul asta nu-i rau deloc si se alatura celorlalti doi. Si-au tot mers cei trei fugari, au tot mers, si trecind ei prin fata unei curti, au vazut cocotat pe-o poarta un cocos care striga "cucurigu" din toata puterea rarunchilor.

-  Ce ti s-a-ntimplat de strigi asa, mai cocosule? il Intreba magarul. Astimpara-te odata, ca impuiezi ure­chile oamenilor!...


-  Dau si eu de veste c-o sa fie vreme frumoasa, dar la ce bun!... spuse cu tristete cocosul. Miine-i duminica, si ne vin oaspeti. Dar vezi ca stapina-mea nu se mai arata milostiva fata de mine; i-a spus bucataresei c-ar pofti sa ma manince la masa, in ciorba, asa ca in seara asta o sa ma scurteze de cap... Acu-ntelegi de ce strig asa? Strig si eu cit mai pot, cit mai sunt in viata...


-  Pai bine, Creasta-rosie, sa te necajesti matale pentru atit!... Il dojeni magarul. Hai mai bine cu noi la Brema. Ca oriunde ai merge, ceva mai bun decat moartea tot o sa afli... Ai un glas care te un^e, si de te-ai invoi sa cintam impreuna, ne-ar asculta lumea cu gura cascata, zau asa!...

Cocosul gasi ca propunerea urecheatului e cit se poate de nimerita si tuspatru o pornira la drum. Mersera ei cit mersera, dar cum nu putura ajunge la Brema intr-o singura zi, se vazura siliti sa innopteze intr-o padure. Magarul si clinele isi facura culcusul sub un copac mare, iar cocosul si pisica se catar ara in ramurisul bogat. Dar cocosul nu fu multumit de culcus si zbura mai sus, pana-n virful copacului, unde se simtea mai la adapost, inainte de a apuca sa adoarma, isi mai roti o data pri­virea in jur si deodata i se paru ca zareste in departare o luminita. Atunci le striga tovarasilor sai ca nu prea departe de acolo trebuie sa fie o casa, caci se zareste o lumina.

-  Hai s-o intindem chiar acu intr-acolo, spuse cu hotarire magarul, ca adapostul asta nu prea e de soi!
Ciinele era la fel de zorit; gindea ca de-ar gasi pe-acolo niscaiva oase sau vreo bucatica de carne, i-ar prinde tare bine.
Pornira deci spre locul unde se vedea luminita si-n curind o vazura scinteind si mai puternic; si din ce se apropiau, lumina se facea tot mai mare; in cele din urma ajunsera la casa unor tilhari, care era luminata ca ziua. Magarul, ca fiind cel mai inalt dintre ei, se apropie ce fereastra si privi inauntru.

-  Ce vezi acolo, mai Urechila? il intreba cocosul.

-  Ce vad? Apai vad o masa incarcata cu mancaruri si bauturi alese si niste tilhari care stau in jurul ei si se

Infrupta de zor.

-  Asa ceva ne-ar prinde bine si noua! spuse cocosul.

-  Mai incape vorba! Numai de ne-am vedea in locul lor!... spuse magarul, privind cu jind cum infulecau tilharii.
Chibzuira ei in ce chip ar putea sa-i puna pe tilhari pe goana si, in cele din urma, gasira ce aveau de facut. Magarul isi ridica picioarele dinainte si le propti de marginea ferestrei, ciinele sari pe spinarea magarului, pisica se catara pe spatele ciinelui, iar la urma cocosul isi desfacu aripile si, zburind, se aseza pe capul pisicii. Si asa cum erau orinduiti, ca la un semn, pornira cu totii sa cinte, fiecare pe viersul lui: magarul ragea, ciinele latra, pisica mieuna si cocosul cutcuriga. Dupa ce facura o cintare in toata regula, se napustira prin fereastra in odaie, de zanganira toate geamurile si se facura tandari.
De spaima, tilharii sarira-n sus ca niste apucati si, crezind ca niscaiva stafii au navalit in casa, fugira ingro­ziti in padure. Iar cei patru tovarasi se asezara la mas? si, luind fiecare din ce mai ramasese, se ghiftuira de parca i-ar fi asteptat un post de patru saptamini.
Dupa ce s-au ospatat in lege, cei patru muzicanti stinsera luminile si-si alesera culcusul, fiecare dupa pofta inimii si dupa cum ii era firea. Magarul se culca pe un maldar de gunoi, ciinele se facu covrig dupa usa, pisica se tolani pe cuptor, langa spuza calda, iar cocosul se cocota pe o grinda de sub bagdadie. Si cum veneau de la drum lung si erau osteniti, adormira repede.
Dupa ce trecu miezul noptii, tilharii vazura de departe ca-n casa nu mai ardea nici o lumina si ca totul parea cufundat in tacere. Atunci capetenia le zise:


-  Mi se pare ca ne-am cam speriat de pomana!... S-ar cuveni sa ne rusinam c-am fost asa de slabi de inger!
Si trimise pe unul de-ai lor sa cerceteze ce se mai intimpla pc-acasa. Iscoada nu deslusi nimic care sa-l puna pe ginduri; casa parea cufundata in cea mai depli­na liniste si, fara nici o grija, intra in bucatarie si voi sa aprinda o luminare. Dind de ochii seinteietori ai pisicii, ii lua drept carbuni incinsi si apropie de ei un bat de chibrit, ca sa ia un foc. Dar pisica nu intelese de gluma; ii sari in obraz si incepu sa-l zgirie si sa-l scuipe. Tilharul trase o sperietura zdravana si dadu sa insa afara pe usa din dos. Dar nu scapa cu una-cu doua. riinele, care sta lungit dupa usa, se repezi la el si-l musca de picior. O lua atunci la goana prin curte si, cand trecu pe langa maldarul de gunoi, ii arse magarul o copita, de vazu stele verzi. Iar cocosul, trezit de harmalaia de-afara, incepu sa strige de pe grinda: "Cu-curigu, cu-curiguu!"... Atunci tilharul isi lua picioarele la spinare si nu se opri decat in fata capeteniei tilharilor, caruia ii insira toate grozaviile prin cite trecuse.

-  Vai de viata noastra!... In casa s-a cuibarit o coto­roanta afurisita, care mi-a zgiriat tot obrazul cu niste gheare lungi si ascutite; iar la usa, cine crezi ca statea? unul cu un cutit, pe care mi l-a infipt in picior!... Soco­team c-am scapat! Da ti-ai gasit sa scapi asa usor! in ograda, o namila neagra m-a pocnit cu o maciuca, iar sus, cocotat pe acoperis, sta insusi judecatorul si tot striga: "Aduceti-mi-i incoace pe tilhar! Aduceti-mi-l!"..,
Daca am vazut ca asa sta treaba, am fugit de-mi sfiriiau caichele...

Din seara aceea, tilharii n-au mai cutezat sa se apropie de casa, iar cei patru muzicanti din Brema s-au simtit atit de bine acolo, ca nu s-au mai indurat sa plece...

Si toate cite le-ati auzit mi ic-a spus si mie, chiar adineauri, un firtat dc-al meu. Si cred ca nu si-a racit gura degeaba...






Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact