Copilasul.com - >FLUIERUL FERMECAT de Victor Eftimiu - povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - portalul parintilor - mamici si tatici
povesti pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
 
Navigare povesti

povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - >FLUIERUL FERMECAT de Victor Eftimiu




Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin is­tetimea lui scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune.

-  Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni. r9n2213rz59urn
Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.
Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul cerului.
Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari.

-  Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un flu­ier? Daca e un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile!

-  Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine!
Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si se-ntoarse in sat.
A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, ju­ca si el, cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua picioare ca oamenii.
Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap.
Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul jucara, pana cand zise ciobanasul:

- Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate.


Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu pu­tea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare.
Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel - si se porneau pe dantuit.
Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori, inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parc-ar fi fost curtezan imparatesc nu alta.
Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui de soc.
A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai!
Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie, jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier) si-i vorbi lui Tudorel asa:


-  Ciobanasule draga - mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna!

-  Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati!

-  Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze.
Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului.
Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind ast­fel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame ce le era.
. . . Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea impa­ratului. Lumea spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite.

-  Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti.
Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul!
Dar Tudorel nici gind sa-l dea.
A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti im­bracati numai in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati­fea. In fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap.
Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune.
;- Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic.

-  Eu.

-  Da pe mine ma stii cine sunt?


-  Nu ...


-  Eu sunt imparatul acestei tari!

-  Sa fii sanatos!

-  Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?!

-  Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam "sa fii bolnav", dar eu ti-am spus: "sa fii sanatos!"

-  Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru:


-  Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele?


-  Da ce-am facut?


-  Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu.

-  Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului ie gasesc cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita am, fluierul!

-  Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici nu gindesti, te voi duce la curtea mea sa te cresc, sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza.

-  Eu, din ce sunt, nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel.

-  Asa!? striga imparatul. Puneti mina pe el si luati-i flu­ierul, sa-nvete minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei!
Doi osteni se repezira la baiat. Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la gura, sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat.
Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate; unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa, iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse Mariei-Sale.
Lacom, imparatul insfaca jucaria ciobanasului. Ochii ii lu­ceau de bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile fluierului, ajun­ge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele, ba va porni el insusi sa cucereasca si sa pra­de imparatiile altora!
Porni voios, cu tot alaiul dupa el.
Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. Lasa turma pe seama unui alt baiat si se lua dupa imparat, alergind pe langa calul lui si strigand:


-  Maria-Ta, da-mi fluierul, ca-i al meu. N-auzi? ...


-  Piei din ochii mei, nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa.
Citiva osteni trasera palosele, altii il amenintara cu suli­tele si-l pusera pe goana. Credeau c-au scapat de el. Asi! Se po- menira iar cu Tudorel iesindu-le in drum, dupa ce trecusera printr-o padure:


-  N-auzi, imparate, da-mi fluierul ca e a.l meu!

-  Ma_ blestematule, iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile!

-  Reteaza-mi urechile, dar da-mi fluierul!
Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar. Uf! Bine c-au scapat de el!
Iata, insa, ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor, se pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel, care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia.

-  Fluierul, Maria-Ta! Fluierul, ca nu scapi de mine nici mort!
Scos din fire, imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat, sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. Zis si facut! Iata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede­les, aruncat pe pamintul muced al inchisorii, singur, singurel, in bezna si racoare!

Ei, dar in vremea aceasta, ostile vrajmase napadira pamin­tul tarii si pradau toate in calea lor. In fruntea armiilor, impa­ratul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori.
Mindru nevoie mare, calare pe armasarul impopotonat, cra­iul tot sufla in lemnul de soc, asteptind sa se intimple minunea!
Degeaba! isi cocosase degetele, isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras, dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba, dimpotriva, imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici, care parca iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi, se pomeni legat de coate, straja lui imprastiata si el robit vrajmasului.
Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic intelept, care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel, nu l-ar fi ridicat cu grija.
in vremea asta ostile imparatesti, spaimintate. de prinde­rea stapinului lor, o luau la fuga, risipindu-se prin paduri?          \
Mare prapad ar fi fost pe tara, daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la palat, sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie, din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier, ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic, isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa joace.
Cit erau de falnici acei osteni si capitani, ajunsera ca niste biete oi, la porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor.. Se tineau dupa el, tot dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor.
Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii, cu imparatul cel hapsin cu tot!

Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta







Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact