Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - >CIND STAPlNUL NU-I ACASA - Emil Girleanu





In odaie liniste. Liniste si-un miros! Pe polita din dreapta, pe o farfurie sta uitata o bucata de cascaval. Mirosul de brinza proaspata a strabatut pana in cel mai ingust coltisor al casei. Si din gaura lui, din gaura de dupa soba, soricelul nu-si mai gaseste locul. Parca-l trage cineva de mustata afara. Sa iasa, sa nu iasa! Mai bine sa se astimpere. Sa se astimpere, usor de zis; dar cascavalul? Sa-nchida ochii. I-a inchis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase? Si brinza e proaspata. Mai mancase asa bunatate acum vreun an. Dar parca nu-l momise intr-atita ca acesta de acum. Sa incerce. Face citiva pasi, marunti, pana-n marginea ascunzatorii lui. Macar s-o vada. Unde-o fi? De unde-l vrajeste, din ce colt il pofteste cu atita staruinta la dinsa? A! Uite-o, colo pe farfurie. Dac-ar indrazni! Dar cum? Sa mearga mai intii pe langa perete pana la divan. Asa, bun! Pe urma . . . Pe urma pe unde s-o ia? Pe langa dulap? Nu. Pe dupa jiltul cela? Nici asa. Atunci? Pai, lucrul cel mai bun e sa suie de-a dreptul pe perdea si de acolo sa treaca pe marginea laviceru-lui din perete, pana la polita. Si-odata la cascaval, lasa, n-are el nevoie sa-l invete altii ce sa faca cu dinsul... Dar motanul? Ehei! La dinsul nu se prea gindise. Si, doamne, multi fiori i-a mai virit in oase motanul cela. Dar poate nu era in odaie. Ha? Nu era. Nu. Orisicum sa mai astepte putin, sa vada, nu se mis­ca nimeni, nu-l pindeste cineva? d4q5916dk75kus
Cum sa nu-l pindeasca? Dar de cand asteapta motanul pri­lejul sa puie laba pe bietul soricut. Daca nu mancase el casca­valul, caci mirosul acela ii zbirlise si lui mustatile, pai nu-l min­case tocmai pentru asta: sa-l momeasca pe lacomul din gaura. Cu botul adulmecind, cu ochii galbeni si luciosi ca sticla, sta neclintit, dupa perna de pe divan, si-asteapta. L-a zarit. Uite-l, ii vede margelele ochilor. Iese? Iese oare? Da, da; asa, inca un pas, inca unul, doi, asaa! Dintr-o saritura a fost cu laba deasupra lui.
Bietul soricut n-avusese vreme nici sa treaca dincolo de soba. Il apasa putin cu unghiile, apoi, repede, il ia intre labele de dinainte, il stringe, de drag ce-i, il rasuceste in aer si-l lasa ametit pe podele. Si-l priveste, gindind: "Cascaval ti-a trebuit? Poftim cascaval! Doamne! Ce bun o sa-mi para mie dupa ce te-oi crantani". Dar mai intii sa se mai joace putin cu dinsul. Il pune pe picioare, il lasa sa se dezmeticeasca, sa-ncerce sa fuga si iar vrea sa-l prinda in clestele labelor. Dar ce s-aude? Un dupait grabit pe sala. Vai, e Corbici, cinele! Nu-i vreme de pierdut! Din doua sarituri motanul e in ocnita sobei iar soarecele, mirat ca scapa, zapacit, cum poate, o sterge in gaura lui.
Corbici vine, nebun ca-ntotdeauna; in mijlocul odaii se opreste; adulmeca lacom mirosul de cascaval, apoi, zarind motanul, se repede si latra cu-nversunare. Ar sari in ocnita, dar e prea sus. Se sprijina pe labele de dinainte, tremura, casca de nelinistit ce-i, miriie si latra. Apoi tace si, cu ochii tintiti la motan, asteapta sa se scoboare. Numai uneori intoarce capul spre polita de unde brinza parca-l ademeneste. Si astfel citesi-trei dusmanii: soarecele din gaura, motanul din ocnita si cinele lin mijlocul odaii se pindesc munciti de aceiasi gind.





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact