Plante simtitoare
Suntem inclinati sa credem ca, lipsite de sistem nervos, plantele
nu simt. Ele nu reactioneaza in nici un fel daca le smulgem din
pamant, daca le ciupim frunzele ori le taiem florile. Aparent, asa
se intampla. In realitate insa, plantele au o
forma de sensibilitate specifica, cel mai adesea ascunsa ochiului nostru,
de un tip cu totul deosebit de acela al sensibilitatii animale. Se stie
azi, pe baza unor experiente simple, care se fac si in scoala, ca
plantele reactioneaza la substante chimice, la lumina, la atractia pamantului,
la curentul electric si ca aceste miscari lente poarta numele de tropisme.
Insa, in cateva cazuri, sensibilitatea plantelor se manifesta
neasteptat: fie intr-o forma imediata, violenta si vizibila, cu
totul contrar imaginii pe care ne-am facut-o despre lumea vegetala, fie
intr-un chip ciudat, care aminteste mult de sensibilitatea animala
si atat de tainic, incat avem nevoie de o aparatura
speciala pentru a inregistra „spaima" sau „durerea"
florii respective.
Mimosa pudica este popularizata in orice manual si tratat de biologie
si rasfatata in toate gradinile botanice unde constituie un principal
punct de atractie. Neam de-al salcamului, cu fructe compuse asezate
in doua randuri de-a lungul petiolului si ba-lonase delicate
de flori roz-violete, mimoza sau sensitiva - cum i se mai spune - formeaza
in Brazilia paduri intregi. Principala ei particularitate
este sensibilitatea. E indeajuns sa atingem frunza si ea se strange
numaidecat, revenindu-si la normal dupa o buna bucata de timp. (Fig.
13)
Capacitatea ei de reactie exterioara se datoreste unui mecanism activ
de aparare. La subtioara fiecarei frunze si fiecarei frunzulite se gasesc
mici umflaturi elastice, pline cu apa, numite pulvinule. Acestea reactioneaza
prompt la cea mai mica excitatie. Calatorii povestesc ca trecand
prin tufisurile de mimoze, numai zgomotul pasilor de cai le face sa se
stranga ca speriate. De asemenea, zvacnirea unei raze de soare
sau umbra unui nor produce in frunzisul lor o vie framantare.
Cu atat mai mult, o atingere usoara provoaca o adevarata reactie
in lant. Fragilul tesut al pulvi-nului se strange cu putere,
impingand rapid o buna parte a apei in jos, prin vasele
tulpinii. Umflatura se inmoaie iar frunzulitele, lipsite de suportul
ce le tinea intinse, ca si din cauza propriei greutati, cad si se
strang dintr-o data, acoperindu-se cu fetele. Excitatia este transmisa
cu o mare viteza de la frunza la frunza, astfel ca, in cateva
clipe, toata tufa verde si suculenta ia aspectul unei tufe ofilite, inhiband
apetitul animalului si determinandu-l sa se indeparteze. Dupa
circa 30 de minute - timp in care primejdia a trecut - apa este
repompata in vase, margelusele motrice se umfla, iar frunzele isi
recapata infatisarea lor obisnuita.
O proba de un exceptional interes stiintific a fost furnizata in
1966 de un aparat folosit pentru prinderea hotilor si de un politist din
New York cu studii stiintifice. Aparatul este vestitul „detector
de minciuni". Acesta sesizeaza cei mai fini curenti bioelectrici
care tradeaza nelinistea nervoasa bine stapanita a unui infractor
interogat sau pus in fata unor dovezi. Politistul savant este Cleve
Backster ale carui experiente au primit unanime confirmari si Prestigioase
premii stiintifice.
Eroina lui Backster a fost planta Dracaena massangeana ale carei frunze
au fost in contact cu un detector de minciuni. Experimentatorul
si-a propus sa arda o frunza a acestei plante. In clipa cand a facut
gestul sa scoata bricheta, planta a reactionat ca si cum i-ar fi „ghicit"
gandurile. „Spaima" plantei a fost inregistrata
clar de detector.
Trei exemplare de Philodendron cordatum au reactionat la fel de prompt
si cand au fost opariti in preajma lor cativa creveti,
cand a trecut o capra pe langa ele sau o masina care emitea
gaze poluante.
Deosebit de impresionanta a fost urmatoarea experienta: prin fata unui
exemplar de Dracaena, conectat la detector, a trecut in sir un grup
de studenti. Unul dintre acestia trebuia sa distruga planta in mod
violent, conform unui plan stabilit in prealabil. Planta nu a reactionat
decat in momentul cand s-a apropiat de ea studentul
care urma s-o distruga.
Generalizand in 1973 numeroasele sale experiente, confirmate
in intreaga lume, Backster aprecia ca fiecare celula, fie
animala, fie vegetala, e capabila de perceptii simple, independente de
prezenta sistemului nervos.
Ipoteza lui Backster a fost confirmata in 1974, cand Eldon
Bird demonstreaza in fata camerelor de televiziune si a zeci de
milioane de telespectatori ca planta este sensibila la amenintarile noastre
si la alti factori de stres. Apropierea de planta a unui paianjen declanseaza
o reactie la fel de vie ca si amputarea unei frunze. Conectand un
cactus la un poligraf prin intermediul acelor de punctura, Ken Hashimoto
a obtinut o „conversatie" cu plantele prin transformarea reactiei
lor de raspuns electric in sunet, fenomen reprodus, in 1980
si la noi in tara de un grup de distinsi cercetatori (Marioara Godeanu,
Dumitru Constantin, Serafima Savu, V Boghean, V. Isvoranu) de la Institutul
de Stiinte Biologice din Bucuresti.
Ceva mai mult, cercetatorii indieni, sovietici, americani si francezi
au probat ca plantele pot avea „memorie", retinand informatii
si manifestandu-se la repetarea lor printr-o reactie similara oarecum
cu reflexele conditionate. De pilda, unui filodendron i s-a aplicat un
impuls electric, de fiecare data cand alaturi se afla o roca. Rezultatul
era un raspuns din partea plantei. Dupa un timp, planta a inceput
sa emita acest raspuns imediat ce era plasata langa acea roca, fara
a mai fi stimulata electric.
La fel de edificatoare sunt experientele cu ciocul-berzei (Gevanium) care
reactioneaza net deosebit fata de o persoana „delicata" si
de alta „agresiva". Si experientele cercetatorului bulgar Athanas
Smilov, din 1970, constand din disecarea unei broaste in fata
plantelor au obtinut confirmari spectaculoase.
Bioritmurile circadiene (oscilatiile metabolismului in cursul
unei zile), alternarea perioadelor de activitate si repaus, „surmenajul",
narcotizarea si hipnotizarea plantelor sunt fenomene obiective, care demonstreaza
rudimentul unei vieti psihice, deci posibilitatea de „comunicare"
a plantei cu lumea vie.
„Plantele se integreaza complet in lumea lor - scria cercetatorul
roman Dumitru Constantin - uzand de toate atributele unei
fiinte dotate cu un sistem nervos e-voluat. Percep sunetul, lumina, frigul,
caldura si chiar durerea. Plantele nu gandesc, dar pot fi influentate
de gandurile noastre."
Un interesant film, Dincolo de tacerea plantelor, realizat in 1981
de dr. Marioara Godeanu, ing. E. Alexandrescu si medicul Eugenia Grosu
si prezentat la televiziune, ne-a adus pasionante dovezi ale sensibilitatii
plantelor si ne-a amintit cat de multe taine isi asteapta
in viitor dezlegarea.
Plante ceasornic
Ce este fotosinteza clorofiliana?
Ce sunt bestiarele? |
|