Fructele, divers si viu colorate, solitare cand sunt mari, adunate in grape sau ciorchini, cand sunt mai mici, si pastrate si peste iarna, cand culoarea lor face un contrast izbitor cu albul imaculat al zapezii, isi semnalizeaza de la distanta prezenta.
Pielita colorata, miezul dulce sau fainos al fructului reprezinta o momeala irezistibila. Ea ascunde samanta care asigura perpetuarea speciei. Si aceasta samanta trebuie sa fie transportata cat mai departe de parinti, pentru a evita concurenta vitala. A-cest oficiu si-l asuma in mod involuntar pasarile care, consumand partea carnoasa a fructului, raspandesc, fara voia lor, semintele.

Dintre plantele omitochore (care se folosesc de pasari pentru raspandirea semintelor) cea mai vestita este vascul (Viscum album).
La popoarele vechi, si in special la populatiile celtice, vascul era considerat planta sacra. Prezenta acestei tufe vesnic verzi, aninata in copaci, era considerata de profetii acestora, druizii, ca un semn al zeilor, iar pasarea care ii dadea tarcoale - un trimis al cerului.
Fara indoiala ca vascul prezinta un deosebit interes stiintific. Viata lui de semiparazit face in continuare obiectul unor cercetari stiintifice, iar complexa relatie parazit-gazda inca nu este complet limpezita. Nu mai putin interesanta este calea prin care acesta se raspandeste.
Vascul infloreste toamna tarziu si rodeste in miezul iernii, cand hrana pasarilor este rara si saraca. Fructele sale sunt nisie boabe alb-galbui, asemanatoare unor perle asezate cate trei la locul de insertie a frunzelor.
Carausii lor sunt mierlele si sturzii negri (Turdus viscivorus), care le consuma cu predilectie. Daca boabele vascului ar fi fost ca ale celorlalte specii, neamul acestui interesant semiparazit ar fi disparut de muli. Semintele imprastiate pe pamant, o data cu resturile mancarii, nu ar fi putut incolti, stiut fiind ca vascul nu poate trai daca nu gaseste o ramura-gazda de care sa se prinda. Si totusi el puiaza pe ramurile alaturate si pe copacii vecini.

Care este explicatia acestui fenomen ce i-a framantat multa vreme pe oameni? Inventivitatea de chimist a vascului a asigurai continuitatea vietii lui de semiparazit. Semintele sunt imbracate intr-o substanta cleioasa. Cand mierla consuma carnea dulceaga, semintele i se incleiaza pe cioc. Pasarea nu se sufera murdara si atunci isi curata ciocul frecandu-l de o creanga vecina. Invelisul vascos si lipicios adera cu usurinta la scoarta, asigurand astfel semintei mediul de dezvoltare.