De indata ce capata usurinta in exprimare, copilul se foloseste de limbaj in mod privilegiat, pentru a descoperi lumea si a intelege cum functioneaza ea. Este perioada "de ce-urilor", pe care o traverseaza fiecare copil, dar care poate fi o perioada intr-adevar epuizanta pentru parintii unor copii curiosi.
f3l5811ff22zln -"Mama, de ce cad frunzele din copaci?
- Pentru ca este toamna.
- De ce este toamna ? De ce frunzele bradului nu cad? Dar cele ale plantelor verzi? De ce se ofilesc florile chiar daca sunt in apa?" Etc, ore in sir...

Acest tir de intrebari este normal; el dovedeste interesul copilului pentru lumea care-l inconjoara. Explicatiile dumneavoastra sunt un bun instrument de cunoastere, numai ca ele trebuie sa fie adaptate la varsta copilului. Am cunoscut un copil care nu punea intrebari niciodata tatalui sau, pentru ca acesta, crezand ca face bine, se lansa de fiecare data in explicatii complete si complexe, plictisitoare, care mergeau dincolo de ceea ce copilul dorea sa stie. Un raspuns scurt, de cateva fraze alcatuite din cuvinte simple, este suficient de cele mai multe ori. In cazul in care copilul vrea mai multe detalii, vi le va cere.
Raspunsurile pe care le dati copilului au un rol educativ, dar si de informare. Ele vor fi, de multe ori, chiar punctul de plecare pentru intrebarile pe care copilul dumneavoastra vi le va pune in continuare. Va simte deschis, sau reticent? Sunteti fericit sa-i impartasiti din cunostintele dumneavoastra sau va plictisesc atatea explicatii? Va simtiti obligat sa aveti raspuns la orice, sau va luati dreptul de a spune ca nu stiti?

A raspunde intrebarilor copilului este cel mai bun mijloc de a-i pastra vie dorinta de cunoastere, dorinta care ii va fi foarte utila o data cu inceperea scolii. In schimb, repezin-du-l, il faceti sa inteleaga ca a vrea sa se instruiasca este rau. Este absurd sa-i spuneti ca este prea mic pentru cutare sau cutare preocupare; daca are varsta intrebarilor, o are si pe cea a raspunsurilor; totul depinde de modul in care formulati raspunsul. Sa nu uitam ca, astazi, copiii, in mare parte gratie televiziunii, sunt mai devreme la curent cu ce se petrece in lume, dar, pe de alta parte, copiii crescuti in orase cunosc mai putin aspectele concrete legate de viata, reproducere si moarte decat copiii de la tara.
A raspunde intrebarilor copilului este de asemenea un mod de a-l incuraja sa se exprime. Prin raspunsurile dumneavoastra, daca aveti grija sa folositi cuvintele potrivite, ii imbogatiti foarte mult vocabularul.
Punand intrebari, copilul isi exprima temerile, preocuparile si curiozitatile sale de moment. Provocati-I la dialog, raspunzandu-i prin alte intrebari: "Si tu, ce crezi despre asta? Cum iti imaginezi ca merg norii pe cer?" Pe masura ce creste, simtind ca este luat in serios, va pune intrebari mai mature si mai profunde. Aceste intrebari se pot referi la sexualitate, la boala, la moarte, la divort, la Dumnezeu sau la Mos Craciun. Indiferent despre ce este vorba, respectati urmatoarea regula: nu va mintiti copilul. Nimeni nu va obliga sa spuneti totul, dar ceea ce spuneti trebuie sa fie adevarat. Increderea pe care o are in dumneavoastra depinde de aceasta franchete.
Nu este totdeauna usor sa va dati seama ce vrea copilul cu adevarat sa stie; dar a asculta intrebarea lui cu atentie si a-i raspunde cu precizie este mult mai bine decat sa-i spuneti primul lucru care va trece prin minte, pentru a va debarasa de "pisalog". Dar acest lucru nu este intotdeauna suficient. Poate fi important sa intelegeti de ce pune copilul dumneavoastra, in acest moment, multe intrebari asupra mortii, de exemplu. A fost oare tulburat de un deces recent? Are oare vreo temere precisa referitoare la o persoana pe care o iubeste? intotdeauna, o intrebare poate ascunde o alta, mai profunda si mai nelinistitoare.

Se intampla la unii copii ca "masina cu intrebari" sa se ambaleze prea tare. Copilul pune intr-un interval scurt de timp mai multe intrebari la care nu se poate raspunde si nici nu pare sa se intereseze cu adevarat de explicatii. In acest mod, probabil, copilul a incercat numai sa va atraga si sa va retina atentia, sau sa intarzie momentul culcarii. Aveti acum dreptul sa spuneti: "Stop, celelalte intrebari le pastrezi pentru maine!"

INTREBARILE DESPRE SEXUALITATE
Acest gen de intrebari constituie un subiect aparte, printre intrebarile pe care copiii le pun la aceasta varsta. Copiii nu sunt niste idioti. Chiar daca este specific varstei lor sa inventeze tot felul de fantasme, ei nu vor crede multa vreme balivernele adultilor. Nu obligati copilul sa creada lucruri false; pe de alta parte, este inutil, ca si in alte domenii, sa fiti exhaustiv. Copilul dumneavoastra nu va cere un curs despre reproducere. Un raspuns simplu, clar, indraznet, este suficient, in general. Copiii de varsta aceasta vor sa stie prin ce se deosebesc barbatii de femei, care va fi rolul lor cand vor fi mari, de unde vin, cum se face un copil, pe unde intra si pe unde iese el. lata aici patru sfaturi care v-ar putea ajuta:

■  Spuneti simplu, spuneti putin, dar nu mintiti. Daca va este greu, cartile va vor ajuta in problema aceasta. Fiti atent sa nu transmiteti copilului o eventuala tulburare referitoare la sexualitate. El are nevoie sa se simta bine in corpul lui, sa fie multumit si increzator, asa cum este.
■  Folositi cuvintele potrivite pentru a descrie partile corpului, la fel de firesc cum ati face-o vorbind despre brat sau despre picior. Folosite simplu, ele nu vor produce nici un efect special asupra copilului, dar il vor ajuta sa vada in sexualitate un lucru normal.
■  Nu omiteti dimensiunile dorintei si ale placerii, care sunt, cel mai des, ascunse (disimulate) de discursul parintesc, in timp ce ele formeaza, mai mult decat anatomia, marea curiozitate a copilului. Oricare ar fi cuvintele dumneavoastra, mesajul pe care trebuie sa-l transmiteti este ca parintii fac un bebelus pentru ca o doresc foarte mult si se mangaie pentru ca se iubesc profund si ca lucrul acesta le produce multa placere.
■  Este de preferat ca tatal sa vorbeasca fiului si mama fiicei, pentru ca fiecare vorbeste mai bine despre ceea ce cunoaste mai bine. Dar uneori este imposibil. In explicatiile mamelor despre "cum se fac bebelusii", este important sa nu subminati rolul tatalui. Femeia nu face un copil singura si, fara un barbat, niciodata nu va creste in pantecul ei un copil. Trebuie sa fie doi, barbat si femeie, adulti, si nu din aceeasi familie, ca sa se iubeasca sexual si sa faca un copil, lata genul de explicatii care-l ajuta pe copil sa inteleaga mai bine.

Copilul bilingv Este sensibil A fabula sau a minti? Face inca pipi in pat