VARSTA PRESCOLARA (partea a doua)
În timpul anilor care preced şcoala primară copilul capătă aptitudini decisive şi fundamentale în ceea ce priveşte propria sexualitate. În capitolele precedente am subliniat faptul că tot ce trebuie să faceţi cu un copil de până la trei ani este să vă abţineti şă-i daţi o educaţie sexuală negativă. Acum a venit momentul pentru o educaţie sexuală sănătoasă şi pozitivă. Începând cu această vârstă va dori să ştie şi va trebui să ştie multe lucruri privitoare la sexualitate.
În calitatea mea de psiholog şi având de rezolvat foarte multe cazuri de probleme intime la oameni peste două zeci de ani, sunt pe deplin conştient de faptul că marea majoritate a părinţilor, în afectivitatea lor cea mai intimă, poartă cicatricile lipsei de informare, a vinei şi temerilor privitoare la sex, sentimente care, în cazul lor, îşi au originea în copilărie. Numai un psiholog poate fi pe deplin conştient de lucrurile incredibile pe care atâţia oameni le ascund în adâncul lor cu referire la sexualitate. Cum să ne mai mirăm că multor părinţi le este greu să răspundă întrebărilor copilului, sau să se educe asupra acestui subiect pe care îl găsesc atât de jenant şi delicat?
Dacă am fi avut norocul să fi crescut în vreo insulă, în mările Sudului, situaţia ar fi fost cu totul alta. În aceste insule, adulţii nu cunosc, practic nici un caz de homo-sexualitate, fetişism, voyeurism, sau alte deviaţii sau nevroze sexuale care sunt, din păcate, atât de frecvente în societatea noastră. De ce? Pentru că au primit o educaţie sexuală sănătoasă când erau copii.
Marea noastră majoritate nu am avut acest noroc. Eu sunt conştientă de faptul că dumneavoastră puteţi urma sfaturile mele asupra educaţie sexuale a copiilor dumneavoastră, numai în măsura în care educaţia, sau mai bine zis, non-educaţia, sexuală pe care o aveţi vă va permite. Ideal ar fi să trataţi această chestiune la fel de natural şi liniştit ca pe oricare alta. Copii nu simt nici un interes anormal pentru sexualitate: acest lucru nu îi obsedează. Adulţii îi învaţă să fie obsedaţi de sex.
În momentul în care copiii pun întrebări referitoare la sexualitate, este pentru ei ca şi cum ar întreba de ce plouă, de ce pleacă soarele noaptea sau ce face florile să crească. Dar în momentul în care constată reacţii foarte diferite din partea noastră vis-ŕ-vis de întrebările lor inocente despre sexualitate, au imediat sentimentul că noi considerăm aceste lucruri tabu şi nesănătoase, dar totuşi fascinante.
Înainte de toate trebuie să încercăm să răspundem acestui gen de întrebări la fel de deschis, direct şi cinstit, ca la oricare altă categorie de întrebări. Aceste întrebări vin tot timpul pe neaşteptate. Prima întrebare pe care în mod inevitabil o va pune un copil de trei ani va fi " De unde vin copiii?" La care se poate răspunde foarte simplu: "Copiii vin din interiorul mamelor. Ei cresc într-un loc special, numit uter." Acest răspuns va fi suficient până când copilul va dori o explicaţie mai completă. Daţi răspunsuri scurte şi simple întrebărilor puse despre problemele sexuale, ca pentru oricare alte întrebări. Dacă micuţul doreşte o explicaţie mai detaliată, nu vă temeţi să răspundeţi scurt. În mod sigur va mai pune şi alte întrebări.
În acest sens, pentru un motiv pe care nu am reuşit niciodată să îl înţeleg, mamele spun uneori copiilor că bebeluşii cresc în stomacul mamelor. Ceea ce este bineînţeles o gravă eroare anatomică care plantează tot felul de idei greşite şi fantastice în conştiinţa copiilor privitoare la alte aspecte ale sexualităţii. Ce veţi răspunde când copilul întreabă: "Cum intră copilul în stomac?" sau "Cum iese copilul din stomac?" Vorbiţii copilului despre uter, nu despre stomac.
Deseori copiilor le este teamă să pună întrebări. De aceea, în plus faţă de răspunsurile pe care le daţi întrebărilor puse, va mai trebui să faceţi un pas, şi să îi daţi la acest stadiu de dezvoltare o educaţie sexuală pozitivă. Este convenabil să-i citiţi o carte care îi va da, într-un mod mai mult sau mai puţin detaliat, o idee generală asupra procesului sexual şi a modului în care copiii vin pe lume.
Nu trebuie o punere în scenă specială când îi citiţi această carte. Nu fluturaţi steagul şi nici ni-i spuneţi pe un ton confidenţial: "În seara asta vom face educaţie sexuală!" Citiţii la fel cum îi citiţi orice altceva. Răspundeţi la întrebările sale ca la oricare altele.
Există totuşi un lucru care poate face această lectură ceva mai diferită. Din cauza atmosferei timorante şi nesănătoase care înconjoară problemele sexuale în societatea noastră, copiii înţeleg mai greu ceea ce le spunem legat de acest subiect. Matematicile şi astronomia, mai puţin încărcate emoţional, le sunt deseori mai accesibile. De aceea trebuie să repetăm mai des explicaţiile. O explicaţie, ca răspuns la o întrebare a copilului nu va disipa neapărat dintr-o dată confuzia din spiritul său. Aşa că ar fi indicat să-i citiţi de mai multe ori această carte.
Pentru a face o precizare, eu i-aş citi-o o dată la trei ani, o dată la patru ani şi încă o dată la cinci ani. Din acel moment o va putea avea la dispoziţie pentru consultare deoarece va şti să citească. Modul în care întrebările sunt tratate în aceste lucrări ar trebui să aducă copilului tot ceea ce doreşte să ştie până la începutul adolescenţei. În acel moment va trebui abordată o educaţie sexuală de un tip absolut nou.
Dacă se întâmplă să fiţi însărcinată, este o ocazie potrivită să informaţi copilul asupra sexualităţii naşterii. La momentul potrivit îi puteţi dezvălui că aveţi un bebeluş care creşte în dumneavoastră, şi care, în curând, va deveni frăţiorul sau surioara lui. În acest scop, nu uitaţi ce am discutat în capitolul precedent despre gelozia între fraţi şi surori la naşterea unui nou copil. Copilul va fi foarte curios să ştie cum creşte acest bebeluş în interiorul dumneavoastră , cum se hrăneşte, cum va ieşi. Este momentul să apelaţi la cartea de educaţie sexuală pe care i-aţi citit-o deja şi să o recitiţi. Atrăgeţi-i atenţia că şi el a fost la fel de mic şi că a crescut în interiorul dumneavoastră. Va fi curios să vadă cum arăta el în diverse stadii de dezvoltare în interiorul uterului.
Întrebare delicată: cum iese copilul din interiorul mamei? Dacă micuţul vă pune această întrebare, cereţi-i întâi să ghicească înainte de a-i răspunde. În acest fel veţi putea descoperii care sunt ideile eronate asupra chestiunii şi să-i rectificaţi concepţia, înainte de a-i da răspunsul corect. Poate să fie convins că bebeluşul iese prin anus sau ombilic. Atunci îi puteţi spune: "Nu, copilul nu iese pe acolo. Mama are un orificiu special, pentru copii, ca un mic tunel. Acest pasaj este foarte elastic. Când bebeluşul este pe cale să iasă, tunelul se lărgeşte suficient pentru a-i face loc. După ce a ieşit , se restrânge şi devine ca mai înainte."
Să ajungem acum la acel aspect al educaţiei sexuale a unui copil de la trei la cinci ani care este, probabil, cel mai delicat pentru părinţi. Ce să faceţi când copilul se joacă cu organele sexulae? Mai multe lucrări vorbesc despre acest subiect denumindu-l "masturbare infantilă", ceea ce, după părerea mea, este un termen foarte prost ales deoarece nu este vorba de masturbare (aceasta pare de abia în adolescenţă, atunci când organele sexuale sunt complet dezvoltate). A spune că un băieţel de trei ani care se jocă cu penisul său în cadă, se masturbează, este fals. Să spunem doar că se joacă cu organele sexuale. Când era mai tânăr, putea face acest lucru numai din curiozitate, deoarece nu vedea nici o diferenţă între ele şi urechi sau picioare. Numai că, acum descoperă că acestea sunt zone privilegiate. Descoperă că poate simţi o plăcere specială mângâindu-le. Înaine se credea că nimic din toate acestea nu se putea produce înainte de adolescenţă, dar era victoriană a trecut deja de mult timp, iar noi ştim acum că genul de plăcere sexuală simţită în acest joc face parte din dezvoltarea normală de la vârsta preşcolară.
Ce trebuie făcut când copilul se comportă în acest fel? Soluţia ideală ar fi să-l lăsaţi în pace, fără să-i spuneţi nimic. După un timp va înceta şi va trece la alte activităţi. Dacă dumneavoastră aveţi o atitudine destul de destinsă pentru a-l lăsa în pace, foarte bine. Dar dacă nu? Dacă aceasta vă contrariază la cel mai înalt nivel? Atunci, cred că cea mai bună soluţie ar fi să-i distrageţi atenţia, propunându-i o activitate nouă care poate să-l intereseze. Dar, orice ar fi, încercaţi să rămâneţi calmă. Nu vă grăbiţi, ca şi cum ar fi luat foc ceva, strigând: "Vino repede! Vrei să te joci cărţi cu mama?"
Până acum am indicat atitudinea ce trebuie luată când copilul se pretează la acest joc, dar s-ar putea să aveţi de-a face cu o situaţie diferită dacă practică acest joc sexuat în grup. În mod obişnuit, jocurile sexuale colective sunt provocate de curiozitate şi în mod tradiţional iau forma jocului "de-a doctorul". Unul dintre copii joacă rolul doctorului care examinează un alt copil (băieţel sau fetiţă) "bolnav". Fiecare la rândul său examinează sau se lasă examinat. Odată trecută prima curiozitate, acest gen de joc îşi pierde interesul şi dispare. Nu lasă nici o urmă stânjenitoare asupra participanţilor.
Dacă se întâmplă să nimeriţi în mijlocul unuia dintre aceste jocuri, nu intraţi în panică la ideea că găzduiţi un grup de tineri pervertiţi. Nu pedepsiţi şi nu certaţi. Cu un ton natural, spuneţi-le că ştiţi că sunt curioşi să afle cum sunt construiţi. Iar acum, curiozitatea fiind satisfăcută, se pot juca de-a altceva. Lansaţi grupul într-o altă activitate.
Reacţionând în acest fel, atât copilul dumneavoastră, cât şi ceilalţi, vor şti că acceptaţi felul lor, infantil şi normal, de a-şi satisface curiozitatea sexuală, dar că ar trebui să înceteze jocurile sexuale colective. Nu încercaţi să aflaţi dacă copilul dumneavoastră se joacă sau nu de-a doctorul. Respectaţi viaţa sa privată. Se poate să nu aflaţi niciodată nimic despre jocurile sexuale cu alţi copii de vârsta lui. Aşa e cel mai bine. Dacă micuţul creşte într-o atmosferă sănătoasă în ceea ce priveşte sexualitatea, jocul sexual nu va deveni niciodată o obsesie pentru el.
Trebuie să prevedeţi cazul în care, altă mamă descoperă jocul şi vă telefonează cu o voce sugrumată de indignare, pentru a vă informa că micuţul dumneavoastră, care după părerea ei este un mic maniac, a antrenat-o pe fetiţa ei de patru ani în garaj! Totul depinde atunci de raporturile dumneavoastră cu acea mamă. Să ştiţi, în caz că întâmplarea vă impune să ascultaţi această tiradă din partea unei mame ultragiate, că aceasta a fost traumatizată de o proastă educaţie sexuală, motiv pentru care reacţionează în acest fel. Dacă o altă mamă adresează copilului dumneavoastră cuvinte urâte din cauza jocurilor de acest gen, luaţi-l de-o parte şi explicaţii că doamna este supărată pe el şi nu dumneavoastră. Că nu ar fi trebuit să se joace în acest fel cu fata ei, dar că nici ea nu trebuie să facă atâta scandal. Nu e mare lucru.
Un ultim aspect al educaţiei sexuale a copiilor: ne putem arăta nuditatea acasă, în faţa copiilor? În epoca victoriană, părinţii nici măcar nu-şi imaginau că copiii i-ar putea vedea vreodată dezbrăcaţi sau în ţinută lejeră. Uşile băilor erau închise cu cheia. În zilele noastre, mişcarea inversă pare a fi atins extrema, iar uneori părinţii se arată goi în faţa copiilor până la vârsta de zece ani şi char mai târziu. Care este cea mai bună atitudine?
În general, cred că atitudinea mai destinsă, care predomină în zilele noastre, este mult mai sănătoasă pentru sexualitatea copiilor noştrii. Cred că pâna ce copilul ajunge la şase ani, este de dorit o politică foarte liberală în ceea ce priveşte nuditatea în casă. După şase ani, cred că lucrurile ar trebui să se schimbe. În mod obişnuit, până la vârsta de şapte sau opt ani, copiii manifestă un soi de pudoare instinctivă, pe care noi, părinţii, ar trebui să o încurajăm. Atunci, un copil ar putea să ceară ca uşa de la baie să fie încuiată când face duş. Să respectăm dreptul său la intimitate. Din acest moment părinţii ar trebui să fie atenţi şi să se acopere suficient când îşi fac toaleta.
Motivul pentru care părinţii trebuie la un moment dat să-şi schimbe atitudinea este că un copil de zece ani, care îşi vede părinţii dezbrăcaţi, poate avea parte de o stimulare sexuală. Această stimulare precoce poate să producă probleme.
Un copil de nouă ani pe care l-am urmărit la psihoterapie poate ilustra acest fapt. Pe lângă faptul că îl vedeam pe copil o dată pe săptămână, îi vedeam şi părinţii împreună, o dată pe lună. Între alte probleme, copilul era în mod anormal preocupat de problemele sexuale. M-am documentat asupra atmosferei din familie pe plan sexual şi am aflat că mama, care se lăuda că a depăşit tabuurile epocii victoriene, deseori nu purta decât un slip si un sutien. Această mamă a fost surprinsă când am sfătuit-o să-şi schimbe obiceiurile vestimentare deoarece fiul ei era prea sensibil la ele. "Dar nici măcar nu-şi dă seama!" spunea ea. Soţul său, ceva mai realist, spune: " Draga mea, treaba asta mă afectează pe mine, cred că în aceeaşi măsură şi pe el!" Ceea ce era adevărul.
Părerea mea este că atât părinţii cât şi copiii trebuie să adopte în mod natural un comportament ceva mai pudic la vârsta şcolii primare. Până atunci însă, ei pot avea o atitudine mult mai destinsă în ceea ce priveşte nuditatea.
