Fulgulet
În căsuţa unui nor
Mama Iarnă, c-un odor:
-Fulguleţ, întreabă ea,
Care e dorinţa ta?
Fulguleţ nu îndrăzneşte
Să îi zică ce-şi doreşte,
Însă mamei i se pare
C-al ei fiu. ar vrea să zboare.
- Am dreptate, sau nu am?
Spune ea, privind pe geam
Dealurile cenuşii,
Cândva pline de copii.
Fulguleţ e curajos,
Ce-ar mai ninge! Până jos!
Dar nu are, din păcate,
Încă aripi argintate.
Şi-i mai trebuie ceva:
Să audă de la ea,
Mama lui, albă şi bună,
Că vor fi iar împreună...
***
Fulguleţ ieşi din ou
Şi se puse pe ninsoare.
Tot oraşul e ca nou,
Cu străduţe sclipitoare.
Azi, brăduţii îi îmbracă
În beteală arginitie
Şi în lumea cea posacă
Duce veşti de bucurie.
- Fulguleţ, întreb degrabă,
Văzând greul că-l topeşte,
Pentru cine faci tu treabă?
- Pentru cine mă iubeşte!
***
În trompeta-i minunată,
Cu sclipiri de vis şi-argint,
Fulguleţ ne-aduce, iată,
Cântecele de alint.
Note din străvechea iarnă
A cules cu un motiv:
La răstimpuri să le cearnă
Pe fragilul portativ.
După fiece cântare,
Strânge sunete grămadă
Şi le pune la păstrare
Pentru zile cu zăpadă.
Aşa-i place lui, să ştie
Că nimic nu se topeşte,
Că a iernii melodie,
Una, se tot înnoieşte...
