Ghicitori despre obiecte
Pe bătrâni îi sprijinesc,
Pe călători întovărăşesc,
Pe cei răi îi pedepsesc.
(bastonul)
Zi şi noapte,
Stau de pază;
N-am picioare
Şi tot umblu;
N-am nici mână
Şi tot bat.
(ceasul)
Am o raţă
Fără viaţă,
Trece apa cât de mare,
Ba te duce şi-n spinare.
(barca)
Slăbănoaga fânu-l strânge,
Iar colţata-n urmă-l strânge!
(coasa şi grebla)
N-are mâini şi totuşi bate,
Bate-ntruna zi şi noapte.
Şade oriunde l-ai pune
De-l priveşti timpul îţi spune.
(ceasul)
Bucăţică de cărbune,
Cu veşmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.
(creionul)
Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)
Scurtă, groasă, un-te duci?
Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi?
Unde eu mă duc,
Tot ţie-ţi aduc.
(ceaunul şi cofa)
Are foi şi nu e pom,
Îti vorbeşte ca un om
Şi cu cât o îndrăgeşti
Tot mai mult o foloseşti.
(cartea)
Ticăie la capul tău
Şi te trezeşte mereu
(ceasul)
Are foi şi scoarţă
Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(cartea)
Din pământ mă nasc,
În apă mor,
În aer mă veştejesc,
Şi la foc mă veştejesc.
(cărămida)
Am o fetiţă
Sărutată de toţi pe guriţă.
(cana)
Retevei rotund
Strânge păru-n fund.
(căciula)
Încârligat şi-ntortocheat
Şi de urechi e agăţat.
(cercelul)
Am o frunza care te omoară.
(cuţitul)
Bunicuţul de la ţară,
Are un prieten bun
Bate cu el multe cuie,
Face gardul de la drum.
(ciocanul)
Cine bate şi nu e bătut?
(ceasornicul)
Cine, zi şi noapte, tutun fumează
Şi nu se mai satură?
(coşul)
Şade mosul sub uluc
Şi fumează din ciubuc;
Apoi, după ce-a fumat,
Îl hrănesc cu aluat.
(cuptorul)
Moşneguţ cu pielea goală
Ţine vinul de năvală.
(dopul)
Albă şi suleimenită
Când urâtă, când iubită;
Vara nu vor să mă vadă,
Iarna toţi mă-mbrăţişează.
(soba)
Am o lună cu mâner,
Am furat-o de pe cer;
Străluceşte ca o văpaie
Şi mănâncă numai paie.
(secera)
Ce-i mai înalt decât calul
Şi mai mic decât porcul?
(şaua)
E făcut de muncitori
Şi trăieşte pe ogor;
Toată ziua el munceşte,
Urlă de te-nebuneşte.
(tractorul)
Toată ziua: cica - cioca;
Vine seara boca - boca.
(toporul)
Am o trasură mare,
La vale fuge tare,
La şes înnebuneşte
La deal gâfăieşte.
(trenul)
În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
(fluierul)
Lumina prin ce trece
Şi nu se opreşte?
(geamul)
Zece-o bat să intre-n plasă
Unu-o prinde şi n-o lasă.
(mingea de fotbal)
E rotundă, colorată
Şi copiii nu-i rezistă,
Fără ea, ora de sport,
Ar fi ora cea mai tristă.
(mingea)
Multi sportivi o îndrăgesc;
De ce oare o lovesc?
(mingea)
Ce se frânge
Şi se strânge
Şi se bagă-n buzunar?
(metrul)
Patru picioare are,
Dar să le mişte
Nu e în stare.
(masa)
Am o gaină pestriţă
Şi la coadă ferfenită.
(matura)
Ce e mai dulce şi mai dulce
Şi prin bâzâit se-aduce?
(mierea)
Ce umblă viaţa toată
Şi drumul nu-l trece niciodată?
(moara)
Ce are forma unei mâini
Şi tot nu-i mână?
(mănuşa)
Din pământ mă născui
În lume trăii
Şi când murii
În gunoi mă pomenii.
(oala de lut)
N-are limbă şi nici gură,
Şi arată orice făptură.
(oglinda)
Cât am trăit
Pe foc m-ai fript,
Iar după ce-am murit
Pe drum m-ai azvârlit.
(oala)
Ce-i gata
Şi tot trebuie gătit?
(patul)
Ciupercă uscată
În cui agăţată.
(pălăria)
Cine are dinţi mulţi
Şi nu poate muşca?
(pieptenele)
Ce fiară cu limba lamă
Şi cu spatele dărâmă?
(plugul)
Ce n-are suflet
Şi suflet fură?
(puşca)
Peste ape, prins în scoabe,
Şade moşu-n patru labe ,
Şi cum stă aşa plecat
Eu trec apa pe uscat.
(podul)
Cine are pene
Şi nu zboară?
(perna)
Nici în casă nici afară
Talpa mea e drum de ţară.
(pragul)
În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă m-au adus,
Călcătoarea satului m-au pus.
(puntea)
Am o cutie
Ca o colivie
Şi cântă la nebunie.
(radioul)
Am picioare dar nu merg,
Oboseala o-nţeleg.
(scaunul)
Nu-i fierbinte,
Dar usucă.
(sugativa)
Ţin cerneala-n rezervor
Ca să poţi scrie uşor.
(stiloul)
Mănâncă toată ziua
Şi tot flămândă rămâne.
(soba)
Şi afară şi în casă,
Ghici ce e?
( uşa )
Ineluş rupt
Scoate peştii de pe fund.
(undiţa)
