Anul Nou - tinerel si nestiutor, s-a asezat la sfat cu batrinul an vechi care-si implinise sorocul.
- Si cum am sa stiu eu sa orinduiesc, asa, de unul singur, scurgerea vremii? a intrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teama ca am sa incurc ploile cu omaturile, zilele de arsita si de zaduf cu-ingheturile si cu vintoasele. Ca, aici in traista asta plina, vad ca am de toate... Am sa le scot si eu cum mi-or veni mai la indemana... -  Nu se cade sa facem una ca asta, fiindca in lume totul se cuvine sa se depene asa-dupa cum trebuie. Dar n-avea tu frica, i-a raspuns au glas gros si sfatos anul cel vechi, invaluindu-l cu o privire sugubeata, de mosneag. Uite, vezi, m-au insotit si pe mine si te vor insoti si pe tine, cele patru anotimpuri.
-^ Eu sunt Baba Iarna, glasui, atunci, cea care abia se vedea din cojoacele si broboadele ei; ortacul meu e Mos Viscol, cu caciula si suba-i mitoasa. Cu noi ai sa pasesti intii si-ntii prin lume. Noi salasluim in tara lui Mia-za-Noapte, unde stapinesc ingheturile vesnice si intuneri­cul. Aici suntem, asa in trecere. Sa aducem albeata sclipi­toare a zapezilor, ferecind apele in poduri de gheata. cand eu ma minii invirtosez vintoasele iui Mos Viscol si ridic troiene de omat. Copiilor le aduc in dar derdelusul pentru sanius si pirtiile pentru schi.

-  Eu sunt primavara, vorbi la rindul ei o codana cu parul balai, rasfirat pe umeri; obrajii ii erau numai zimbet, iar glasul clinchet de clopotei. Eu vin din tara lui Miaza-Zi. Babei Ierni ii daruiesc ghiocei albi ca neaua, brinduse gal­bene precum soarele, toporasi albastrii ca seninul cerului, inverzesc cimpurile, infrunzesc padurile, infloresc poie-nele si pajistile. Aduc inapoi pasarelele cu cintecele lor, scot mieii sa zburde la lumina.

-  Ehei, a glasuit la rindu-i fata de alaturi numita Vara, zilele mele-s lungi si-nsorite, ca sa aiba oamenii vreme buna de lucru, iar noptile putine - atit cit sa se odih­neasca dupa munca. Eu aduc rodul bogat al grinelor si al gradinilor. Cresc si-ntaresc puisorii din cuiburi, iar copii­lor le aduc cirese si capsuni; le mai aduc vacantele cele mari sii cu ele scalda si excursiile.

-  Eu, vorbi rar si apasat, atunci cmd i-a venit rindul, o femeie frumoasa careia argintul i inflorise la timple, eu pirguiesc rodul livezilor si-al viilor. Coc porumbistile, impodobesc cimpiile si poienele cu celt din urma flori, iar padurile, inainte de a le scutura frunza, le ferec in arama. Mai presar argintul viu al brumelor, ca sa aduc aminte oamenilor despre omaturile care vcr veni. Copiilor le daru­iesc nuci, gutui, mere, pere, prune, struguri si le deschid portile scolilor. Numele meu este Toamna!

-  Asa-i ca acuma nu mai ti-e frica? Asa-i ca n-ai sa mai incurci zilele pe care le porti in traista? a intrebat cu glasul sau cel gros, anul cel vechi.

-  Nu unchesule, anotimpurile au sa ma ajute sa tin rinduiala cuvenita, a raspuns cu voie buna, Anul Nou.

Noi, albinele de calin gruia Calfa de morar sl pisica de fratii grimm Caprioara de emil garleanu Mai sus de emil garleanu