Intr-o zi, magarul a gasit in padure o piele de leu.

Si-a pus-o in spinare cu gandul sa le sperie pe celelalte animale.

Si, intr-adevar, toti cei cu care s-a intalnit au dat bir cu fugitii. Dar s-a intamplat sa treaca pe acolo un taran care a vazut ca de sub pielea de leu ieseau urechile mari, de magar; suparat, i-a tras cateva bete pe spinare pentru sperietura indurata.

Morala acestei fabule:

Nu te da niciodata drept ceea ce nu esti.