Energia eliberata la ciocnirea dintre placi se masoara cu ajutorul a doua scari seismice. Scara Mercalli, inventata in 1897 de vulcanologul italian Giuseppe Mercalli, masoara potenta energiei pe baza efectelor cutremurului si a daunelor provocate. Scara cuprinde 12 grade, de la 1° la 12°.

Scara Richter, creata in 1935 de seismologul american Charles Fracis Richter, se bazeaza pe cantitatea de energie eliberata in timpul cutremurului. In aceasta scara nu se vorbeste despre grade, ci despre magnitudine, de la 0 la 8,9. Sa dam un exemplu practic: magnitudinea zero este egala cu energia eliberata de un bec de 100 watt aprins timp de o ora. Magnitudinea cea mai inalta poate fi echivalata cu energia produsa de cascadele Niagara pe durata unui an (de 250 miliarde de ori mai mare decat cea de gradul zero).