Sa incercam sa ne imaginam atomul ca pe o structura formata din electroni ce se rotesc pe asa-numitele „straturi", in jurul unui nucleu. Fiecare strat poate contine doar un anumit numar de electroni, iar electronii care depasesc acest numar trec pe un nou strat. Se spune ca atomii care au pe ultimul strat numarul maxim posibil de electroni (sau un numar cu o anumita semnificatie) sunt stabili. Acestia se leaga cu greu de alti atomi. Un atom instabil tinde sa devina stabil cu ajutorul unui alt atom, si anume: fie folosind in comun o parte dintre electronii ambilor atomi, fie cedand celuilalt sau primind de la celalalt cativa electroni. Numarul de electroni pe care un atom trebuie sa-l primeasca sau sa-l cedeze pentru ca stratul lui exterior sa devina stabil se numeste „valenta".