Costumul ESTE SINGURUL obiect ce-l desparte pe astronautul iesit in afara navei de vidul spatiului. De aceea, trebuie sa satisfaca toate cerintele celui ce-l poarta. In spatiu nu exista atmosfera in care sa se poata respira, deci costumul trebuie sa asigure oxigenul necesar astronautului.

Niste casti audio si un microfon, montate in nteriorul castii de protectie, permit astronautului sa comunice cu membrii echipajului si cu centrul de comanda de pe Pamant.

Toate imbinarile costumului spatial trebuie sa fie perfect etanse. Costumul este oresurizat in interior, ca la scafandrii care coboara la adancimi mari.

Sub costumul vizibil ia exterior exista un altul ce contine niste tuburi prin care circula un lichid de racire, pentru a-l proteja pe astronaut de caldura solara.

Vizorul si materialul de la suprafata costumului trebuie sa fie suficient de rezistente pentru a nu fi sfasiate sau perforate de micii meteoriti care l-ar putea lovi pe astronaut.

Costumul spatial constituie o imbracaminte etansa, astfel ca urina se colecteaza intr-un rezervor interior, care se goleste dupa dezbracarea costumului.

Un vizor dintr-un material special, fumuriu protejeaza ochii impotriva stralucirii Soarelui. Iar lampile pot lumina zonele intunecate.

Pe umarul astronautului poate fi fixata o camera de luat vederi, pentru ca echipajele de pe nava si de la centrul de comanda sa vada ce se petrece.

Valoarea temperaturii, a presiunii si a rezervei de oxigen din interiorul costumului sunt urmarite de un dispozitiv de reglare situat in partea din fata au din spate a acestuia.

Costumele spatiale se confectioneaza din materiale suntetice capabile sa ofere maximum de protectie, de exemplu nailon, kevlar si dacron.

Pe Pamant ar fi tot atat de greu sa porti un costum spatial ca si o armura medievala. Insa, in conditiile de imponderabilitate din spatiu, greutatea nu mai constituie o problema.

Cum se construiesc liniile de metrou în orase? Se pot epuiza rezervele de minerale ale terrei? Cum se stocheaza informatiile în calculator?