Unii copii se trezesc in fiecare noapte, prada unor spaime, si vin sa si le potoleasca in patul parintilor. Altii, luni intregi, ii cheama de mai multe ori pe noapte si nu se calmeaza decat cu un pahar cu apa si o mangaiere.
Adaugati la aceasta o mama epuizata, un tata iritat (sau invers), vecini care bat in perete, si veti intelege de ce, in pediatrie ca si in psihologia copilului mic, 10-20% din consultatii au ca obiect tulburarile de somn. Cifrele acestea sunt, de altfel, in crestere constanta: se estimeaza ca aproape 40% din copiii de doi ani.se trezesc cel putin o data pe noapte. c8m3812cy95jys
In consecinta, ne putem intreba, pe buna dreptate, care este influenta conditiilor de viata moderna, stres, surmenaj, aglomeratie, lipsa de disponibilitate, asupra acestei stari de fapt. Cand parintii cer sfatul medicului, problema s-a instalat deja.
Cu cat copilul pare mai vesel, mai activ si mai sanatos, cu atat parintii sunt vizibil mai epuizati si la capatul rezistentei. Trezirile zgomotoase, care se repeta noapte de noapte, uzeaza teribil nervii parintilor, iar exasperarea nu face decat sa creasca dificultatile de somn ale copilului. Nu este usor sa scapi dintr-un astfel de cerc vicios, care incepe uneori foarte devreme.
CAUZELE INSOMNIEI
Atunci cand este vorba despre trezirile nocturne, atitudinea rationala consta, mai intai, in a va asigura ca nu au un motiv medical sau extern.
Boli acute (ca otita seroasa sau infectia urinara) sau cronice pot sa treaca neobservate, dar sa justifice, prin durere, trezirea copilului. Acelasi lucru se petrece si la o dificultate respiratorie trecatoare (nas infundat) sau o perioada de eruptie dentara.
Dar unele elemente ale mediului inconjurator pot, de asemenea, sa joace un rol determinant: daca aerul din camera este prea uscat sau este prea cald, copilul se poate trezi pentru ca ii este sete sau transpira. Zgomotul (televizorul, vecinii, masinile de pe strada) poate de asemenea sa tulbure somnul copilului.
Nu trebuie insa sa ne facem iluzii: toate aceste cauze sunt relativ rare, iar marea majoritate a problemelor de somn durabile sunt de origine psihologica. Nu le veti da de capat cu un tratament sau cu un sirop, ci cu o schimbare in obiceiurile educative.
Somnul unor copii este foarte frecvent tulburat de o alta cauza: cosmarurile sau trezirile nocturne. Cazul este putin diferit, caci copilul plange, dar nu se trezeste intotdeauna. El este cuprins de frica si are nevoie sa fie linistit. Si aici, cauza este psihologica.

ORIGINEA TREZIRILOR
Motivele trezirii sunt, fara indoiala, specifice fiecarui copil, dar se pot gasi, cu toate acestea, puncte comune.
■  Copilului nu-i place sa fie separat de parintii sai noaptea. El este totodata gelos pe intimitatea lor si dornic sa nu lase sa treaca atatea ore fara sa-i vada. Nu intelege de ce sunt impreuna ziua, dar separati noaptea. Obiceiul vechi, cand toata familia impartea aceeasi incapere, i-ar conveni perfect.
■  Somnul este alcatuit dintr-o succesiune de cicluri in care alterneaza somnul profund si somnul mai usor. Fara sa intram in detalii, sa spunem ca aflandu-se in somnul usor (de veghe), copilul este pe punctul de a se trezi. Copilul care are un somn bun trece spontan si fara ajutor exterior in ciclul de somn urmator.
Unii copii se trezesc complet in acest moment, dar vorbesc linistiti, fara sa deranjeze pe nimeni, apoi adorm din nou. In acest caz, parintii care-si aud copilul gangurind sau mormaind nu trebuie deloc sa intervina, pentru ca, aitfel, il fac pe copil sa creada ca ii poate face pe parinti sa vina la el in fiecare noapte.
In fine, alti copii se trezesc in cursul acestei faze si profita de acest lucru ca sa cheme, sa planga sau sa se scoale. In cazul acesta, este foarte greu sa nu intervenim.
Se poate deci spune ca a se trezi usor noaptea este normal, dar ca a chema, a se scula sau a trezi restul familiei nu este normal.
■  Se intampla ca originea tulburarilor sa se afle intr-o boala banala ca rinofaringita. Copilul, respirand cu greutate, se trezeste noaptea. Parintii sai se hotarasc ca aceste cateva zile sa-l tina in brate si sa-l adoarma usurel, leganandu-l. Dar, o data ce boala a trecut, obiceiul este dobandit si copilul nu vede de ce s-ar lipsi de placerea de a-si vedea parintii noaptea. Nevoia de a-si vedea parintii dureaza din ce in ce mai mult, apoi se repeta dupa doua ore si trebuie s-o luati de la capat. Toata lumea este astfel epuizata.
COPILUL IN PATUL PARINTILOR
Numerosi copii care se trezesc noaptea, decat sa-si cheme parintii, prefera sa vina si sa se strecoare in caldura linistitoare a patului lor. Multi parinti, decat sa se trezeasca si sa-l duca pe copil in patul lui, prefera sa-i faca loc langa ei. Lucrul acesta se intampla mult mai des si este mai tentant atunci cand parintele este singur in patul lui. Fiecare procedeaza cum vrea. Situatiile acestea se petreceau frecvent altadata si se mai practica inca in multe tari. Astazi, ele nu mai sunt admise din punct de vedere cultural in tarile occidentale.
Trebuie sa stiti ca, daca interventia copilului reuseste si daca este primit pentru o noapte in patul parintilor, lucrul acesta se va repeta in noptile urmatoare. Este de necrezut cat de repede considera copilul ca exceptiile care-i convin au devenit obiceiuri! in schimb, daca demersul sau esueaza clar, el va inceta.
Ramane la latitudinea parintilor daca sa accepte copilul in patul lor sau sa-l linisteasca si sa-l trimita inapoi in singuratatea patului sau. O exceptie poate fi facuta in cazul cosmarurilor, cand copilul vine sa se strecoare langa parintii sai ca sa se lupte cu fantomele nopjii, dar vom reveni asupra acestei probleme.
In mod obisnuit, este recomandabil ca, inca din cea mai frageda pruncie, sa-i instalam patul in alta camera decat cea a parintilor. Dar cum sa reactionam daca, fiind mai mare, se strecoara in patul parintilor la miezul noptii? Sa spunem nu, cu fermitate, daca lucrul acesta se petrece regulat si are ca si consecinta faptul ca unul din parinti, pentru a face loc copilului, sa trebuiasca sa plece sa doarma in alta parte, pe divanul din salon sau in patul, de acum liber, al copilului.
ATITUDINILE DE EVITAT
Toti parintii isi exprima clar dorinta: copilul lor sa doarma intreaga noapte, pentru a putea dormi si ei, in fine, toata noaptea. Dar lucrurile care se fac inconstient nu sunt atat de simple si nu duc intotdeauna acolo unde dorim sa duca. Astfel ca, anumite comportamente parintesti deschid usa tulburarilor de somn sau pur si simplu le permit sa dureze, lata cateva dintre ele, pe care este bine sa le evitam.

□  Sa amenintati permanent copilul cu patul ca o pedeapsa si sa-l culcati in viteza,
seara, ca si cum ati vrea sa va debarasati de el.
□  Sa deveniti sclavul insomniilor sale si sa va puneti la dispozitia lui la orice ora din noapte. Atata timp cat copilul va gasi avantaje trezindu-se si chemandu-va noaptea, el o va face. Iar cel mai clar si mai evident dintre aceste avantaje este, bineinteles, sa-si petreaca timpul cu mama lui, chiar daca ea se supara. Acesta este primul avantaj pe care va trebui sa-l suprimati.
□  Sa va schimbati in fiecare noapte atitudinea in fata trezirilor lui nocturne. Intr-o noapte, parintii se supara, in alta noapte, ei se scoala, in a treia, din cauza oboselii, lasa copilul sa se strecoare in patul lor. Copilul nu stie la ce sa se astepte, si atunci, la intamplare, isi incearca norocul.
□  Sa agravati problema cu dezacorduri intre parinti. Unul este partizanul tolerantei, celalalt, al fermitatii. Copilul va face ca in curand sa se mareasca aceasta bresa si un moment penibil sa se transforme intr-un conflict generalizat! Este mai bine sa discutati despre conduita pe care trebuie s-o adoptati, ziua, cu calm, si sa tineti cont de ea, decat la ora doua dimineata, cand toata lumea este obosita si pe punctul de a exploda.
□ Cand un copil se trezeste in mod cu totul exceptional, sa mergeti sa-l vedeti si sa-l luati in brate sau sa-l ridicati din pat. Este mai bine sa puneti usurei mana pe el si sa-l linistiti vorbi ndu-i.
□  Sa includeti in ritualul somnului un element care il face pe parinte indispen­sabil. De exemplu, copilul, obisnuit sa adoarma tinand mana mamei sale, va avea din nou nevoie de ea daca se trezeste noaptea. Este mai bine sa adoptati un ritual care se termina cand copilul este inca treaz, in asa fel incat sa invete sa adoarma singur in patul lui.
o Sa-i dati sa bea siropuri calmante, gandindu-va ca astfel veti avea liniste. Este o solutie de suprafata, care nu are nimic de a face cu radacinile problemei. In schimb, uneori poate fi util si eficace ca mama sa ia un somnifer si sa-si astupe urechile cu vata, izolandu-se de zgomotele exterioare!
□  Sa vreti cu orice pret ca micutul dumneavoastra sa doarma: este imposibil. Puteti insa sa-l invatati calmul, autonomia si linistea, ceea ce este suficient pentru ca parintii sa doarma bine.
CE-I DE FACUT?
Iata acum cateva sfaturi de bun-simt, care va vor permite poate sa intelegeti mai bine problema. In caz contrar, nu ezitati sa apelati la cineva din exterior sa va ajute.
■ Ganditi-va la placerea pe care o simtiti, dincolo de oboseala, sa va vedeti copilul noaptea, sa-l leganati, sa va jucati cu el. Multi parinti, privati de copilul lor in timpul zilei, gasesc ca de fapt orele de noapte au ceva foarte placut. ■  Ce fel de copil ati fost dumneavoastra? Daca si dumneavoastra ati fost un copil cu somn dificil, va puteti gandi astfel: "Este normal ca fiul meu (fiica mea) sa nu doarma noaptea, pentru ca si eu am fost la fel cand am fost mic". Copilul simte lucrul acesta si stie ca, in ciuda aparentelor, va face placere ca seamana cu dumneavoastra.
■  Profitati, ziua, sa dati copilului toata dragostea si atentia de care poate avea nevoie. Astfel, el va avea mai putina nevoie sa va cheme noaptea. Iar parintii au constiinta linistita daca nu-i raspund.
■  Profitati, de asemenea, ziua, sa discutati si sa puneti Ia punct o strategie pe care sa o aplicati noaptea, straduindu-va sa o respectati.
■  Nu neglijati ritualul de culcare si aveti grija sa-i dati copilului animalele din plus, tetinele, jucariile preferate. Apoi, faceti-l sa inteleaga clar ca nu va veti revedea decat a doua zi.

In ziua in care va veti hotari cu adevarat sa faceti sa inceteze trezirile nocturne si cand simtiti ca aveti puterea sa nu mai raspundeti la chemarile copilului, iata cum trebuie sa procedati.
■  Explicati copilului ca acum s-a terminat si ca noaptea este facuta pentru a dormi. Pentru ca i-ati spus-o deja de o suta de ori, el nu va va crede pe moment.
■  Cand se trezeste, lasati-l sa planga un moment, apoi sculati-va si explicati-i, din nou, noile reguli: "Fa ce vrei, in liniste, inpatultau, este problema ta, dar lasa-ne sa dormim, la-ti ursuletul si strange-l in brate: iti va tine companie in locul nostru. S-a terminat, nu voi mai fi la dispozitia ta noaptea". intoarceti-va in patul dumneavoastra. Daca plange in continuare, incepeti din nou sa-i spuneti acelasi lucru, pe cat posibil fara sa va sculati.
■  Trimiteti-I pe tata sa-i explice cu fermitate, dar cu amabilitate: "Mama se odihneste, doarme, nu va veni sa te vada acum. Inteleg ca-ti este greu sa accepti. Dar ea isi petrece noptile cu mine, nu cu tine. Chiar si eu, este ultima data cand ma scol. Te vom regasi maine dimineata cu multa placere. Si acum, noapte buna."
Si apoi, fiti atenti sa nu reveniti asupra a ceea ce ati spus, chiar daca timpul plansetelor vi se pare lung. Maine va plange mai putin, iar poimaine si mai putin.

Secretul reusitei tine de trei puncte:
■  Sunteti siguri de dumneavoastra si de hotararea dumneavoastra.
■  Sunteti de acord unul cu celalalt.
■  Mentineti noapte de noapte aceeasi atitudine afectuoasa, dar categorica.

O masa care place copiilor Periajul dintilor Siropurile calmante Trezirile nocturne