Intre un an si jumatate si doi ani, nivelul limbajului este foarte diferit de la un copil la altul. Pentru toti insa, este o perioada foarte importanta de achizitie a vocabularului si a structurilor suntactice (constructia frazelor).
Putin cate putin, copilul trece de la "cuvintele-fraze", cuvinte unice purtatoare de semnificatii diverse si complexe, la fraze structurate unde apar exclamatia, negatia, interogatia etc. f1n1613fr93eol
Daca limbajul infantil, care consta in simplificarea articularii si reducerea frazei, va persista inca un timp, el va lasa progresiv locul unor constructii mai apropiate de vorbirea adultului.

ROLUL FAMILIEI
Se stie care este importanta limbajului in societatea noastra. Cum sa te descurci la scoala, cum sa te faci inteles de altii, iar mai tarziu, cum sa scrii, daca nu stapanesti corect limbajul oral? Or, in aceasta perioada, intre unu si trei ani, se invata esentialul. Copilul este foarte interesat de limbajul pe care creierul lui si-l insuseste cu o mare usurinta.
Numeroase studii au aratat ca rolul familiei in insusirea unui bun limbaj este considerabil. Bineinteles ca presiunea nu trebuie sa fie prea mare, pentru ca mai degraba ar descuraja copilul decat sa-l antreneze. Absenta stimularii poate provoca, insa, o intarziere in insusirea limbajului, care nu va fi prea usor de recuperat mai tarziu.

CUM SA AJUTAM COPILUL?
Un copil invata sa vorbeasca pentru a se face inteles si pentru a comunica. Aceasta inseamna ca nu va invata sa vorbeasca ascultand ia televizor sau la radio, ci
conversand cu cei pe care ii iubeste, abordand subiecte care-l privesc indeaproape.

A-l antrena in conversatii, a-i vorbi, a-l face sa vorbeasca, a-i lasa timp sa se exprime, a-i arata ca a vorbi impreuna este o placere, dar si ca a vorbi inseamna a pu­tea, acesta este ansamblul atitudinilor care ajuta un copil sa-si dezvolte limbajul.

■  Sa stea pe genunchii tatalui sau ai mamei pentru a rasfoi impreuna o carte cu poze sau a citi o istorioara simpla cu imagini frumoase este o mare bucurie pentru copil si un mod eficace de dezvoltare a vocabularului sau.

-  De ce sa va limitati la istorioarele scrise? Puteti sa inventati povesti chiar dumneavoastra, cu papusi, animale din plus sau marionete. Este mai usor sa antrenati copilul in joc si sa-l faceti sa vorbeasca. Daca ursuletul din plus il intreaba ceva, el va raspunde bucuros. Copilului ii place in mod special sa ii povestiti istorioare in care sa va modulati vocea: accentuarile, sunetele ascutite sau grave, toate acestea il incanta.

-  Cand sunteti cu copilul, cand va jucati sau va plimbati, puteti descrie, cu un vocabular detaliat, ceea ce faceti si ceea ce vedeti. "iti trimit camionul albastru. Vezi, e mare. Masina aceea, cea rosie, este mai mica. Dar merge repede. Oprinzi?"e\c. Esentialul este sa folositi propozitii scurte, cuvinte simple, ca sa fiti intelesi de copil.

■  Copilului ii va fi greu sa spuna "eu", daca parintii lui au vorbit mereu despre ei la persoana a treia: "Da la mama", "Tata Hi va da supa"ele. Acest mod de a vorbi nu este cu nimic mai simplu pentru copil, ci dimpotriva.

■  Este greu sa cereti unui copil sa vorbeasca mai "frumos" decat parintii sai. Daca acestia spun "is" in loc de "sunt", uita negatia, nu-si construiesc intrebarea corect, utilizeaza cuvinte infantile si injura, copilul lor va vorbi ca si ei. Invatarea limbii se face prin imitatie si nu dintr-o carte de gramatica.

-  In orice caz, este inutil sa dojeniti un copil de varsta aceasta pentru pronuntie sau pentru limbajul folosit. Daca vorbeste, o face cat poate de bine, in functie de dezvoltarea sa fizica si intelectuala si de posibilitatile sale.
Are doar nevoie de incurajari, de a fi ascultat, de dialog si de timp ca sa faca progrese formidabile in cursul anului urmator si sa devina atunci un vorbaret cu resurse inepuizabile.

Rasul si umorul Riscuri si sanatate Insusirea limbajului