Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





viitoarea mama - aproape de nastere - >Despre mama, prezenta tatalui la nastere, asistenta medicala la nastere, aportul medicinei in usurarea durerilor, nasterea sub anestezie, acupunctura, auriculoterapia, analgezia electrica




Puteti ajunge in orice moment la maternitate. In fine, e bine sa stiti ca daca nasterea se situeaza normal in cea de-a 40-a saptamana de amenoree, in fapt poate avea loc si intre a 38-a si a 4l-a. q3f965qk44iiy
Se mai poate intampla ca medicul sa decida sa provoace nasterea inainte de termen, declansand-o artificial.

Nasterea provocata se practica din motive medicale: daca mama este diabetica, daca sufera de hipertensiune sau de o boala de inima, cand exista incompatibilitate Rh intre mama si copil sau daca s-a rupt punga apelor.
Ea poate avea loc si din motive personale. Fie ca mama tine mortis sa fie asistata la nastere de un anumit medic, al carui program nu permite orice zi, fie din motive organizatorice ale serviciului maternitatii, in orice caz, medicul se asigura ca sunt create niste conditii naturale: copilul sa fi coborat destul de mult si colul uterin sa fie destul de matur ca sa permita dilatarea. In ceea ce priveste copilul, nu mai este vorba de a se provoca nasterea unui prematur. Daca nasterea este declansata ceva mai devreme, din ratiuni medicale, se va cauta in lichidul amniotic prelevat prin amniocenteza, prezenta elementelor caracteristice ale surfactantului care impiedica alveolele pulmonare sa se colabeze. Conditia esentiala pentru viata nou-nascutului este ca el sa poata respira.
Nasterea este provocata prin injectarea de ocitocina si prosta-glandine care declanseaza contractiile. Cum ele sunt foarte puternice inca de la inceput, insa mai putin eficiente, se efectueaza si o anestezie peridurala. Travaliul este mai lung si mai dificil, atat pentru mama, cat si pentru copil, spre deosebire de o nastere declansata natural. Ca regula generala, naturii nu-i plac interventiile care o deturneaza de la mersul ei firesc.


Prezenta tatalui la nastere

In vreme ce unele femei nu concep sa-si aduca copilul pe lume fara ca tatal sa fie prezent, altele au sentimente impartite: sa aiba pe cineva alaturi de ele ca sa le sustina, dar si sa fie singure, ca sa-si traiasca nasterea fara constrangeri. Sa strige daca le vine s-o faca, sa nu fie timorate de teama ca nu vor fi la inaltime si ca vor fi vazute intr-o postura mai penibila.
La fel si pentru barbati. Daca pentru unii prezenta langa sotia care naste li se pare ceva natural, pentru altii este vorba mai degraba de o datorie - o constrangere impusa de presiunea sociala a momentului si de anturaj. Incomodati si stangaci, impresionati de situatia inedita, se simt inutili si nu sunt de mare ajutor sotiei lor.
Este, deci, bine sa reflectati asupra prezentei tatalui la nastere.
Este esential pentru viitoarea armonie a cuplului, sa nu existe nici frustrari, nici obligatii pentru nici unul din parteneri, din cauza acestui eveniment. Viitoarea mama trebuie sa inteleaga reticentele tatalui de a asista la nastere, asa cum si el trebuie sa inteleaga nevoia ei de a fi inconjurata afectiv si de a se simti in siguranta si sustinuta psihic in acest moment de stres intens pentru ea.
Intr-un asemenea climat de respect reciproc se poate lua o decizie satisfacatoare pentru amandoi. Fiecare va sti dinainte ce anume poate astepta de la celalalt si care sunt limitele. Trebuie ca mama sa fie pe deplin constienta ca prezenta tatalui nu este un act oarecare si ca el poate avea ramificatii psihologice si afective profunde, cu posibile repercusiuni asupra viitoarelor relatii sexuale.
Prezenta tatalui la nastere trebuie deci sa fie in intregime un act liber consimtit si dorit de el, in acelasi mod in care mama va decide singura modalitatea de alaptare pentru copilul ei.
Pentru ca tatal sa treaca cu bine acest moment, el nu trebuie nici o clipa sa se simta un martor care deranjeaza sau este el insusi jenat. Nu trebuie nici un moment sa i se ceara mai mult decat poate el oferi.
El poate eventual sa asiste doar in timpul travaliului de dilatare. Aceasta perioada inseamna totusi circa 7 ore pentru primipare, ore pe care le va petrece impreuna cu ea, tinandu-i companie, vorbindu-i pentru a-i alunga nelinistea, in intervalele dintre doua vizite ale asistentei care, din timp in timp, va supraveghea evolutia travaliului. O poate ajuta urmarind traseul contractiilor pe monitor, anuntand-o cand acestea se termina, pentru ca ea sa stie ca o noua faza de repaus este foarte aproape. Din contra, va evita sa-i anunte apropierea contractiei urmatoare, ceea "te i-ar declansa o crispare reflexa, contraindicata in perioada de relaxare. Daca a urmat si el cursurile de "nastere fara dureri", poate de asemenea sa-si ajute sotia sa respire in momentul contractiilor.
Cand dilatarea s-a terminat si mama este pusa pe masa ginecologica, s-ar putea ca tatal sa nu mai doreasca sa asiste si la faza finala. In acest caz mama nu trebuie sa insiste. Vazandu-si sotia suferind, vazand sange, este cu totul altfel decat a asculta o prelegere teoretica despre nastere. Aceasta imagine ar putea sa-l traumatizeze mai mult decat ar fi crezut. Asa ca, la sosirea momentului expulziei, el poate fi liber sa iasa pe coridor, de unde va fi chemat sa-si vada copilul.
Daca doreste totusi sa-si sustina sotia si sa auda o data cu ea primul strigat al copilului, fara ca neaparat sa vada tot, el poate ramane alaturi, la capul ei, vorbindu-i cu blandete. Se va putea face util oferindu-i, la cererea ei, masca de oxigen, sau ajutand-o sa transpuna in practica exercitiile de respiratie. Astfel, tatal are un rol efectiv de sustinere pe langa mama care se simte mai in siguranta.
Apare deci ca foarte importanta o intelegere prealabila intre cei doi viitori parinti, prin care sa fie definit rolul fiecaruia dintre ei. Capacitatea de a dialoga reprezinta insasi masura reusitei unui cuplu, proba la care este supus permanent, fiind mereu pusa la incercare.
Asistenta medicala la nastere
Supravegherea medicala, ce s-a amplificat in ultimii 10 ani, priveste nu numai sarcina, ci si nasterea. Nasterea nu mai este o actiune periculoasa. In fiecare clipa, tehnologia este prezenta si furnizeaza informatiile, iar medicii, cu competenta lor, pot lua deciziile cores­punzatoare.

Monitorizarea
Sub acest nume se ascunde o aparatura de supraveghere electronica a travaliului nasterii. Cu ajutorul ei se poate depista in orice moment al nasterii o suferinta a copilului. Modul de desfasurare al nasterii este urmarit prin inregistrarea contractiilor, iar starea de sanatate a copilului este apreciata dupa inregistrarea batailor inimii lui.
Trebuie totusi semnalat ca in afara gradului de securitate sporit pe care il aduce monitorizarea, ea implica si unele servituti. Astfel, cel mai adesea chiar de la inceputul travaliului, mama este legata la aparatura prin captori plasati pe abdomen si nu mai dispune de o completa libertate de miscare.
Se stie ca ritmul cardiac al copilului este in mod normal intre 120 si-l60 de batai pe minut si ca in cursul contractiilor se accelereaza pana la 180 de batai pe minut. Monitorizarea permite supravegherea oricaror schimbari de ritm. Daca inima isi creste frecventa pana la 200 de batai pe minut sau scade ajungand pana la 60 de batai pe minut, echipa medicala intervine si accelereaza nasterea. Daca dilatarea este complet terminata, copilul va fi ajutat cu forcepsul sa se nasca mai rapid. Daca dilatarea este incompleta, medicul va practica o cezariana.

Perfuzia
Majoritatea maternitatilor mentin sistematic femeia care naste sub perfuzie. Chiar daca nasterea se desfasoara perfect, aceasta este o masura de securitate suplimentara. In caz de nevoie, perfuzia permite sa se injecteze:


- un tranchilizant, daca stresul mamei este prea mare si are un efect nefavorabil asupra eficientei contractiilor prin secretia de adrenalina

- un analgezic, pentru a diminua intensitatea durerii

- eventual calciu si magneziu in cazul tetanizarii (contractie intensa a muschilor)

- ser glucozat pentru a hidrata mama, aducandu-i totodata si un surplus de calorii necesar in cazul unui travaliu prea lung.
Pe de alta parte, instalarea unei perfuzii s-a impus si din necesitatea de a nu pierde timpul cu cautarea unei vene in cazul aparitiei unor complicatii:


- injectarea unui anestezic pentru o cezariana urgenta sau pentru folosirea forcepsului

-  injectarea de ocitocice, hormoni de sunteza asemanatori hormonilor naturali, care accelereaza dilatarea cand contractiile sunt ineficiente sau neregulate in intensitate si in durata

- injectarea unui regularizator al tensiunii arteriale, care are tendinta de scadere in cazul practicarii unei anestezii peridurale.
Perfuzia este introdusa intr-o vena a antebratului, pentru a nu fi jenata articulatia cotului. De obicei se instaleaza cand travaliul este deja inceput.

Aportul medicinei in usurarea durerilor
Este posibila nasterea fara dureri? A priori, nu, in afara unor situatii exceptionale. In majoritatea cazurilor durerea este suportabila; doar 25% dintre femei o gasesc insuportabila. Acest lucru depinde de starea psihica a viitoarei mame in momentul nasterii.

Daca sunteti increzatoare si ati urmat pregatirea prenatala, posedati cateva tehnici care va linistesc si va dau convingerea ca veti putea face fata situatiei. Si acest lucru este adevarat. In cazul unei nasteri normale, cand totul se desfasoara fara probleme, asa cum se intampla in majoritatea situatiilor, tehnicile de respiratie si de relaxare bine conduse va ajuta eficient de-a lungul intregii durate a travaliului.

Se intampla si invers, cu o femeie slab pregatita si mai ales prea ingrijorata ca sa poata privi cu putina detasare evenimentul pe care il traieste, care nu reuseste sa-si controleze durerea. Ea o simte cu atat mai intens, cu cat si-o amplifica singura. Si cand afirmam aceasta, nu ne gandim doar la un fenomen de autosugestie cum s-ar putea crede, ci la un fenomen pur fiziologic. Sub efectul durerii, creierul secreta niste substante asemanatoare morfinei, care au rolul s-o atenueze. Acestea sunt endorfinele. Or, sub efectul stresului datorat angoasei, sau ca s-o spunem pe sleau, datorita fricii, glandele suprarenale secreta adrenalina care inhiba productia de endorfine. Rezultatul este o perceptie ascutita a durerii, care contribuie la accelerarea frecventei cardiace si a celei respiratorii, precum si la cresterea tensiunii arteriale. Consecinta este ca muschiul uterin stimulat pe de o parte de ocitocina si pe de alta parte franat de adrenalina, lucreaza incoerent, fara eficienta. El se incarca cu toxinele rezultate din oboseala musculara indusa de contractii si devine, din aceasta cauza, din ce in ce mai dureros. Travaliul dureaza mai mult, dilatarea este intarziata si uneori chiar inceteaza complet. Durerea devine insuportabila.
Tendinta actuala a corpului medical este de a nu mai considera durerea ca strict necesara la nastere. Se propun solutii - este adevarat, moderate - de suprimare cu mijloace medicale a durerii, cum ar fi anestezia peridurala. Dar majoritatea femeilor prefera sa traiasca din plin tot ce este legat de nastere, considerand si durerea un fel de sfidare lansata catre ele insele, ca experienta fizica si emotionala. Doresc sa-si atinga propriile limite si mai ales sa mearga pana la capatul experientei lor. Ele se simt totusi asigurate, stiind ca, in ultima instanta, daca durerea devine prea puternica pot primi un medicament sau ca li se poate efectua anestezie peridurala. Aceasta incredere in derularea actiunii permite femeii care naste sa fie mai destinsa si, prin chiar acest lucru, sa suporte mai usor durerea. Anestezia devine atunci inutila.
Oricum ar fi, durerea trebuie sa fie suportabila. Si o buna pregatire in vederea nasterii este de un real folos. Nu e mai putin adevarat ca in anumite cazuri ea nu este suficienta. A usura durerea cand ea atinge o anumita intensitate evita ca nasterea sa devina un cosmar pe care femeia nu va vrea sa-l retraiasca, cu nici un pret. Cat priveste aprecierea ca durerea este suportabila sau nu, ea trebuie sa revina insasi celei in cauza si nimanui altcuiva. Capacitatea de a suporta durerea nefiind la fel pentru toate femeile, trebuie avuta in vedere administrarea unui analgezic atunci cand femeia il solicita.
Suprimarea sau cel putin atenuarea durerii sunt posibile astazi prin tehnici bine controlate. Este insa bine de stiut ca, oricare ar fi tehnicile folosite, nu se pune problema utilizarii lor chiar de la inceputul travaliului.


Nasterea sub anestezie
Anestezia generala
Se practica atunci cand viitoarea mama sufera prea mult si cand starea ei de epuizare sau de panica compromite nasterea, in bune conditii, a copilului. Nu depaseste in general o ora, astfel ca nu se administreaza decat cand dilatarea colului este deja avansata, adica spre sfarsitul travaliului, cand contractiile sunt prea puternice si mai ales in cazul unor dificultati la expulzie.
Anestezia generala se utilizeaza mult mai putin de cand s-a raspandit cea peridurala. Se practica doar cand nu se poate recurge la aceasta din urma, din diverse motive:

- necesitatea urgenta de a practica o cezariana
- necesitatea de a utiliza forcepsul in anumite conditii in momentul expulziei
-  pentru decolarea manuala a placentei, cand aceasta nu se realizeaza in mod natural
- cand femeia prezinta o piedica de natura fizica, cum ar fi de pilda o malformatie a coloanei vertebrale.
Anestezia peridurala
Anestezia peridurala, sau simplu peridurala, se practica in Franta de circa 15 ani. Fata de anestezia generala prezinta enormul avantaj ca desensibilizeaza numai partea inferioara a corpului, lasand constiinta treaza. In functie de dozaj, se mai resimt cateva senzatii sau absolut nimic.

Se practica in momentul in care dilatarea colului este deja avansata, adica a ajuns la circa 3 cm. Anestezistul injecteaza un anestezic intre a 3-a si a 4-a vertebra lombara; acesta actioneaza asupra nervilor ce pleaca din maduva spinarii. Un cateter (tub fin din plastic) este fixat acolo in eventualitatea ca mai este necesara o reinjectare. Prima doza este slaba, pentru a nu se desensibiliza complet micul bazin si astfel mama sa fie frustrata de toate senzatiile, altfel spus, sa nu i se "fure" intr-o forma oarecare nasterea.
Nu toate maternitatile sunt echipate cu personal competent, capabil sa efectueze peridurala. In plus, fiind obligatorie prezenta continua a anestezistului, ea nu poate fi practicata sistematic, necesitand existenta mai multor echipe de anestezisti in materni­tate, ceea ce este imposibil datorita costurilor ridicate. In orasele mari ale Frantei, cum sunt Paris, Lyon, Marsilia, de acest gen de anestezie beneficiaza doar circa 40% din femei. In celelalte orase mai mari din provincie, doar 5%, iar in rest nu se practica deloc. Procentual, femeile care sunt anesteziate prin aceasta metoda, in Franta, nu reprezinta mai mult de 10%.
Indicatiile anesteziei peridurale
- ea evita efectuarea anesteziei generale in toate cazurile in care este necesara: forceps sau chiar cezariana; cezariana efectuata
. sub peridurala permite mamei sa fie constienta la nasterea copilului ei, sa-i auda primul strigat si sa-l atinga; desigur, mama trebuie sa
stie in prealabil ca va avea de suportat prezenta echipei chirurgicale, ca va auzi manipularea instrumentelor si comentariile
- pentru nasterile prea lungi si prea dureroase
- cand dilatarea nu avanseaza; prin efectul ei antispastic asupra colului, ea il face mai suplu si accelereaza in acest fel dilatarea
-  permite o nastere normala femeilor cu sarcini cu risc crescut, diabetice sau cardiace, care ar trebui altfel sa suporte o cezariana.
Inconvenientele anesteziei peridurale sunt putine la numar si privesc urmatoarele aspecte:

- se mareste numarul de nasteri la care se utilizeaza forcepsul, la femeile primipare, din cauza ca desensibilizarea micului bazin micsoreaza dorinta de a impinge - pot aparea dureri lombare dupa 24-36 de ore.
Este interesant de stiut ca majoritatea femeilor care nasc pentru prima data, adica 80-90% dintre ele, nu doresc sa li se faca anestezie peridurala, preferand sa traiasca toate senzatiile nasterii. Dar, aproape 70 % dintre ele o solicita la a doua nastere.
Acupunctura
Inca putin raspandita in Franta, acupunctura incepe sa fie utilizata in marile orase. Interesul pentru aceasta metoda rezida in faptul ca nu necesita prezenta unui anestezist, ea putand fi practicata si de o asistenta instruita in mod special. Acupunctura se utilizeaza pentru:

- declansarea nasterii
- usurarea durerii; in mod deosebit durerile lombare sunt atenuate rapid
-  permite diminuarea dozelor de medicamente asociate in cazul aparitiei unei complicatii.
Tehnica consta in introducerea a 8-l0 ace sterilizate in antebrate, picioare si in regiunea lombara. Acele se pun la fiecare ora, pe o durata de 20 de minute.
Auriculoterapia
Este o varianta de acupunctura in care nu se utilizeaza decat trei ace introduse in puncte precise de pe ureche, avand ca efect o detensionare a femeii care naste. Rezultatul se manifesta printr-o regularitate mai mare a contractiilor si o dilatare mai rapida, in 60% din cazuri.


Analgezia electrica
Este o tehnica destul de recenta si deci, deocamdata putin raspandita. Analgezia electrica consta in stimularea printr-un curent de joasa frecventa, imperceptibil, a secretiei de endorfine de catre creier. Pentru aceasta, se plaseaza cate un electrod autocolant in spatele fiecarei urechi si un al treilea intre urechi. Durerea pare sa se diminueze si travaliul decurge mai rapid. Exista si alte metode de usurare a durerii in timpul nasterii, bazate pe o maxima relaxare, simultan cu o decontractare musculara. Acestea sunt sofrologia si de haptonomia, tehnici manuale care par sa usureze coborarea fatului si angajarea capului, concomitent cu relaxarea musculara a mamei. Pentru reusita metodei, trebuie urmate cursurile de pregatire pe timpul sarcinii.






Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact