Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





viitoarea mama - sarcina si probleme de sarcina - sfaturi si indrumari de calitate - >Despre mama - al patrulea examen prenatal, nasterea cu inteventii, forcepsul, interventiile cu instrumente, chirurgicale, cezariana, epiziotomia




De cand sunteti insarcinata, vedeti lumea dintr-un unghi diferit! intr-adevar, cresterea greutatii in partea anterioara a corpului este compensata prin accentuarea curburii coloanei vertebrale si printr-o deplasare a umerilor spre spate. Acest lucru are ca efect aplecarea capului spre spate, ceea ce evident va schimba orizontul privirii.
Vedeti, totul se explica: aceasta schimbare a centrului de greutate este motivul pentru care va izbiti de obiectele din jur si pentru care scapati la tot pasul lucrurile din mana! c9e124cn82dox


Cel de-al patrulea examen prenatal
Asa cum s-a mai aratat, in tara noastra consultatiile prenatale desi nu sunt obligatorii in sens strict legal, sunt recomandate medical. Protocolul ingrijirilor medicale antepartum, care este doar orientativ, se prezinta conform schemei urmatoare:

A. Istoric complet si examen fizic
1. Bilantul starii de sanatate a gravidei
a)  Anamneza: boli ereditare transmisibile, prezentarea bolilor genetice, antecedente obstetricale, istoricul sarcinii actuale etc.
b)  Examen general pe aparate: (greutate, inaltime, tensiune arteriala, starea scheletului etc.)
c)  Examen obstetrical

- cu valve (eventual prelevare pentru examen citobacteriologic)

- tact vaginal (se va aprecia starea perineului, a vaginului, a colului, volumul si pozitia uterului, stara anexelor, eventuale pierderi de sange etc).

2. Selectionarea gravidelor cu risc, completarea formularului de evaluare a riscului crescut
B. Teste de laborator initiale
1  - Determinarea hemoglobinei si hematocritului
2 - Determinarea glicemiei
3 - Determinarea grupei sanguine si Rh (in caz de incompatibilitate ABO/Rh se vor determina si anticorpii, aglutininele regulare - iregu-lare)
4 - Diagnosticul serologic al sifilisului
5 - Examenul sumar de urina
6 - Examenul citobacteriologic al secretiei vaginale
7 - Eventual serodiagnosticul rubeolei si al toxoplasmozei
8 - Eventual ecografie in urmatoarele situatii: a) date nesigure; b) san-gerare; c) uter mai mare sau mai mic decat varsta sarcinii; d) in prezenta factorilor de risc crescut;
Consultatiile prenatale ulterioare
1  - Consultatii lunare in trimestrul II de sarcina
2 - Consultatii bilunare in trimestrul III de sarcina

- Examen pe aparate

- Examen obstetrical: masurarea inaltimii uterului si circumferintei abdominale, ascultarea BCF, evaluarea bazinului osos, a prezen-tatiei, a situatiei fatului, forma si ampilatia segmentului inferior, examen cu valvele etc.

Schema repetarii testelor de laborator
A- Dozarea hemoglobinei si hematocritului intre saptamanile 30-32 de sarcina
B - Examenul sumar de urina la fiecare consultatie C - Dozarea anticorpilor anti-D intre saptamanile 24-28 de sarcina si antepartum. Administrarea de globulina anti-D la gravidele Rh negativ in saptamana 28 de sarcina
D - Eventual: ecografie uni- sau bidimensionala, cardiotocografie Ultima vizita medicala cuprinde:

. Un examen obstetrical care permite:


- sa se constate daca copilul continua sa se dezvolte normal, prin aprecierea volumului uterului

- sa se prevada cum se va desfasura nasterea:

dupa pozitia corpului copilului; se poate sti daca se prezinta normal, cu capul, sau vor putea exista unele dificultati
dupa dimensiunile bazinului matern; bazinul care s-a tot largit in ultimele luni atinge abia acum dimensiunile definitive; o radiografie a bazinului, sau radiopelvimetrie, fara pericol pentru copil, poate fi solicitata de medic in caz ca are indoieli in ceea ce priveste dimensiunile bazinului, sau banuieste existenta unei eventuale anomalii de configurare.
Poate fi facuta de asemenea o radiografie feto-pelviana, adica o radiografie a copilului, spre sfarsitul sarcinii, cu scopul de a-i verifica dimensiunile, in special latimea umerilor. Acest examen este efectuat cand mama are bazinul mic, sau cand este vorba de un copil foarte mare, ca de exemplu in cazul unei mame diabetice.
Un examen general
Consta intr-un control al greutatii si masurarea tensiunii arteriale.
Se va efectua in fiecare saptamana o analiza a urinei, incepand chiar din acest moment, pentru depistarea unei eventuale toxemii gravidice.


Nasterea cu interventii
Nasterea se desfasoara cu totul normal in cea mai mare parte din cazuri. Pot totusi sa apara uneori complicatii, prevazute sau neprevazute, si atunci sa se iveasca necesitatea unei interventii chirurgicale.

Interventiile cu instrumente

In conditiile in care nasterea se deruleaza normal, se poate intampla ca din diferite motive, copilul sa nu poata iesi singur. In acest caz, medicul sau asistenta il vor ajuta, folosind instrumente speciale.

Forcepsul
Este un cleste, sau daca vreti, o penseta de mari dimensiuni, ale carei extremitati in forma de lingura sunt adaptate capului copilului. Forcepsul este destinat sa-l traga afara din corpul mamei, cand apar dificultati in momentul expulziei.
In prezent forcepsurile nu prezinta nici un pericol pentru copil sau pentru mama lui, deoarece in cazul unor dificultati deosebite, se practica o cezariana.
Forcepsurile se utilizeaza cand:


- copilul este prea mare

-  cand este un copil prematur, prea mic si slab, in scopul de a-i proteja capul in timpul eforturilor de impingere si de a nu-l obosi in momentul expulziei

- cand s-a utilizat o anestezie peridurala (acest tip de anestezie nu se practica in mod obisnuit, dar daca a fost folosita, in functie de sensibilitatea mamei la anestezic, s-ar putea ca forta impingerii sa fie diminuata)

-  cand se doreste pur si simplu evitarea unei expulzii lungi si
obositoare.
Forcepsurile se pot prezenta si sub forma un clesti mai mici denumiti atunci spatule. Unii medici prefera de asemenea sa utilizeze o ventuza, denumita extractor cu vacuum. Ventuza permite mentinerea capului copilului cand uterul se relaxeaza si tra­gerea copilului spre exterior in timpul contractiilor.

Interventiile chirurgicale
Exista in principal doua asemenea interventii, practicate in mod curent, a caror tehnica este perfect stapanita si fara pericol.

Cezariana
Cezariana consta intr-o incizie a pielii abdomenului, a muschilor si uterului, pentru a extrage de acolo copilul care nu poate iesi pe caile naturale. Circa 11% din nasteri sunt prin cezariana, dintre care o mare proportie se regaseste printre sarcinile cu risc crescut, a caror evolutie adeseori trebuie intrerupta inainte de termen, pentru evitarea unor pericole grave pentru copil. In particular, acesta este cazul mamelor ce sufera de un diabet grav, de herpes genital, hipertensiune arteriala sau de insuficienta renala. La fel si in cazul cand viitoarea mama dezvolta o boala in cursul sarcinii, cum ar fi toxemia gravidica, toxoplasmoza sau listerioza.
Alteori, cauzele care conduc la optiunea pentru cezariana sunt de natura pur fizica: daca bazinul mamei este prea stramt si copilul prea mare sau daca el prezinta malformatii; daca placenta acopera partial sau total deschiderea colului; daca exista o procidenta de cordon, (cordonul ombilical iese primul si este comprimat chiar de catre capul copilului care, brusc, din aceasta cauza nu mai este alimentat suficient cu sange si deci cu oxigen); existenta unui cordon prea scurt care impiedica coborarea copilului; daca prezen-tatia copilului este transversala sau de tipul "faciala" sau "frontala", in orice caz, problema a fost observata deja la unul din exame­nele medicale anterioare si cezariana a fost hotarata dinainte.
Se poate intampla ca cezariana sa fie decisa in cursul travaliului, cand nasterea treneaza si dureaza prea mult, din cauza ca fatul nu poate cobori, sau colul se dilata prea putin. In aceste conditii, imediat ce medicul detecteaza o suferinta fetala, in special prin intermediul monitorizarii, se ia decizia practicarii unei cezariene.
Cel mai adesea se intervine sub anestezie generala. Aceasta se efectueaza in ultimul moment, cand totul este pregatit, pentru a se reduce cat mai mult influenta anestezicului asupra copilului. Uterul se incizeaza in regiunea cea mai subtire, orizontal, imediat deasupra pubisului, ceea ce prezinta avantajul ca va lasa o cicatrice invizibila, fiindca ea va fi camuflata de parul pubian. In anumite cazuri de urgenta, incizia se poate practica pe toata lungimea abdo­menului, pentru a oferi medicului cea mai mare libertate in miscari.
Cezariana se efectueaza tot mai mult sub anestezie peridurala. Daca mama este in stare sa auda sunetul instrumentelor chirurgicale si discutiile tehnice ale echipei care se ocupa de ea, va avea fericirea de a asista la venirea pe lume a copilului ei, de a-i auzi primul strigat si poate chiar sa-l simta langa ea pentru cateva clipe si nu va avea senzatia de frustrare a mamelor care nu asista la nasterea copilului lor. Aceasta frustrare poate fi de altfel diminuata in cazul anesteziei generale, prin rolul activ al tatalui in cursul nasterii. El va trebui sa aiba maximum de participare, fiindca mai tarziu, ca martor privilegiat, va putea sa-i povesteasca mamei cum s-a nascut copilul lor si cum l-a intampinat el.

Urmarile cezarienei nu sunt mai lungi decat ale unei nasteri normale. Tanara mama se poate ridica inca din a doua zi, si va putea sa mearga dupa 2-3 zile. Firele cusaturii se scot in a 7-a zi si poate parasi maternitatea la data prevazuta, adica intre a 10-a si a 12-a zi.
Dupa o cezariana, este posibila o noua nastere pe caile naturale, cu toate ca prezenta unei cicatrice pe uter mareste posibilitatea unei noi cezariene. Se obisnuieste sa se spuna ca nu sunt permise mai mult de trei cezariene, dar acest lucru se afirma mai mult dintr-un exces de prudenta, decat din cauza unei contraindicatii absolute de natura.medicala.

Epiziotomia
Reprezinta o incizie a peretelui vaginal si mai ales a muschilor subiacenti ai perineului, practicata de medic in momentul expulziei, pentu evitarea unei ruperi (desirari) a acestora.
Este vorba de o interventie cu totul benigna, pe care unii medici o practica sistematic, pe cand altii nu o fac decat in caz de absoluta necesitate. Este indicata mai ales in cazul unui copil cu capul mare, in cazul unei suferinte fetale sau daca apare necesitatea utilizarii forcepsului. Se face intotdeauna cand copilul este prematur si atunci are scopul de a nu-i forta capul.
Epiziotomia se practica in momentul in care capul este deja vizibil la nivelul vulvei. Destinderea perineului desensibilizeaza momentan regiunea si face sa nu fie necesara o injectie de anesteziere. Se va face totusi anestezie, insa dupa nastere, pentru suturarea inciziei.
Cele 2-3 zile ce urmeaza dupa o epiziotomie sunt destul de dificile, deoarece pozitia asezat provoaca dureri. Trebuie sa treaca 3-4 saptamani pana cand cicatricea sa devina cu totul insensibila. Desigur, este indispensabila o igiena perfecta a acestei regiuni si este de dorit si o abtinere de la raporturi sexuale cat timp cicatricea mai este dureroasa. Ar fi stupid ca sub pretextul ca nu indrazniti sa vorbiti, sau doar ca sa faceti placere partenerului, sa lasati sa se instaleze o teama fata de raporturile sexuale, care ar perturba insasi sexualitatea.
Epiziotomia este o interventie importanta, deoarece, evitand desirarea muschilor perineului, se pastreaza o buna continenta urinara si anala si o buna tonicitate a peretilor vaginali si prin aceasta se contribuie la mentinerea unei vieti sexuale satisfacatoare.
Si daca in pofida faptului ca ati facut o pregatire serioasa a perineului, va gasiti in situatia sa suferiti o epiziotomie obligatorie, trebuie sa stiti totusi ca timpul pierdut cu exercitiile fizice nu a fost zadarnic, deoarece pentru dumneavoastra, recuperarea tonicitatii regiunii genitale va fi mult usurata.


Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact