Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - >FETITA CU COZI de Calin Gruia




z1i968zq54fuv

Parca nu-i nimic mai placut pe lume ca atunci cand se aprinde lumina, cand in casa e curat si cald, iar pe bunica n-o dor nici mainile, nici picioarele. Atunci scoate din raftul de sus al bibliotecii o carte mare si o asaza pe masa. Nu dupa multa vreme, langa carte sosesc ochelarii care-si dau o mare importanta. Poate pentru ca au rama de argint. Madaiina simte pentru ei un fel de respect. Cineva i-a spus ca ar fi fermecati. Fata priveste cu atentie cum se fac pregatirile ca toate sa fie la locul lor, ca nimeni sa nu tulbure ceasurile nebanuitelor intamplari aflate in paginile cartii. Motanul isi ia locul lui pe perna rotunda si rosie, sunt trase perdelele la ferestre, se pun pe masa un pahar cu apa si o dulceata pe care bunica nu o mananca niciodata. Madaiina se uita si asteapta cu strangere de inima sa vada semnul pe care-l va face bunica ridicand in tacere deplina degetul aratator de la mana dreapta... Atunci nepoatei i se pare ca are o pasare in loc de inima. Ce poveste se va depana oare?... Bunica se incrunta la zmei, ii zambeste fetei de crai si isi schimba infatisarea facandu-se tanara, frumoasa si pana la urma n-o mai poti deosebi de zanele cele bune.
lata insa ca intr-o seara, dupa ce s-au facut toate pregatirile, bunica a pus ochelarii in tocul lor, a impins cartea cu povesti mai la o parte si I-a poftit pe motan sa nu se mai joace cu franjurii de la fata de masa...

Dupa aceea, Madaiina nici n-a bagat de seama cum s-a pomenit intr-un sat cu ulite stramte, cu case acoperite cu stuf si prispe de lut, mergand in urma unei fetite cu doua cozi pe spate, imbracata in camasa de canepa si desculta. Fetita aceea ducea intr-o^ oala cu toarta de sarma si intr-un prosop mancare tatalui sau. Intai au trecut printr-o rapa cu salcii si pe urma au iesit pe o miriste. Talpile fetitei sangerau. Fetita se oprea, isi scotea tepii miristei fara o vorba si pornea mai departe. Madaiina o intreaba daca n-o dor picioarele, daca n-ar vrea sa incalte pantofii ei, dar fetita cu cozi facea semn din cap ca nu. Soarele ardea cu putere. Madaiina isi scoase palariuta si voi s-o puna pe capul fetitei cu cozi, dar nu izbuti... Miristea parea fara sfarsit. Si deodata cerul s-a innorat si a inceput sa tune si sa fulgere. 6 ploaie deasa, grabita trecu peste tot. Madaiina deschise umbrela. Fetita cu cozi nu voi sa vina sub umbrela... Ploaia trecu repede si din trupul fetitei cu cozi si din pamant se ridicau aburi. Soarele era parca si mai fierbine. Madaiina mergea in urma fetitei cu cozi si-i povestea ceva, ii fagaduia doua papusi, o rochita cu flori de mac, o pereche de sandale, numai sa spuna si ea un cuvant. Din miriste intrara in niste ponoare si de acolo ajunsera intr-un ogor unde un barbat inalt, slab, ars de soare sapa pamantul si-i sfarama bulgarii vinetii. Cand isi vazu fata, omul isi lasa lucrul si incepu sa manance. Dar chiar atunci doi calareti ciudat imbracati se repezira la el si, legandu-i mainile si picioarele, l-au urcat pe alt cal si l-au luat cu ei... Fetita cu cozi a inceput sa strige si sa planga si nu s-a mai intors acasa... a pornit asa numai in camasa de canepa si desculta spre o padure care atunci parca rasarise pe o culme. Madaiina alerga dupa ea, dar n-a putut s-o ajunga. Si-i parea rau ca nu stia cum o cheama. Si-i parea rau ca n-a voit sa vorbeasca cu ea. Nu stia cum s-o strige, nici cum sa o roage sa se opreasca...

Si deodata Madaiina se pomeni acasa. Bunica zambea, uitandu-se pe copertile cartii. Motanul torcea dus din lume. Intr-un tarziu, Madaiina intreba:


- Si unde a ajuns fetita cu cozi, 4recand prin padurea aceea?


- Departe, foarte departe, raspunse bunica.

- Si acum unde o fi? intreba Madaiina.

- Cine stie, s-ar putea sa fie pe aproape. Langa o pereche de ochelari. Langa o carte. Langa o nepoata care la sfarsitul fiecarei povesti mananca dulceata din farfurioara si bea apa din pahar.
Madaiina n-a inteles dintr-o data talcul din vorbele bunicii, dar cand si-a dat seama a spus:


- Atunci de ce n-ai voit sa incalti pantofii mei ca sa nu te intepe miristea?


- Pentru ca pe atunci tu nu erai inca pe lume.





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact