Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta


loading...



copilul meu - intrebari si raspunsuri despre cresterea copilului - >COPILUL TIMID




Zestrea ereditara si factorul nativ sunt baza pe care se cladeste caracterul viitorului adult; un lucru este clar- copiii au inca de la nastere temperamente diferite. De asemenea, se stie ca personalitatea se contureaza precis mai tarziu, in functie de exemplul parental, de educatia primita si de mediul cultural. Familia cutare este mai expansiva decat familia cutare, italienii sunt mai temperamentali decat suedezii. In jurul mesei familiale, ambianta difera de la o familie la alta. Unii parinti insista mult asupra socializarii copilului lor, altii mai putin. Toate acestea vor avea efect asupra comportamentului copilului, care se va simti mai mult sau mai putin in largul lui in societate, el fiind mai mult sau mai putin comunicativ. Nu vreau sa spun, totusi, ca personalitatea copilului s-a format la varsta de cinci ani si ca nu se va mai schimba, dar este clar ca trasaturile principale sunt deja schitate. Liniile de forta care au actionat pana aici vor continua, in general, sa influenteze copilul in aceeasi directie.
Unii copii sunt mai timizi decat altii si au mai multe probleme in a-si face prieteni. Ei prefera sa se joace singuri si sa inventeze povesti, sau sa rasfoiasca niste carti, decat sa riste sa-i infrunte pe ceilalti. Ei nu iau cuvantul in mod spontan, in clasa; nu spun din proprie initiativa nici "buna ziua", nici "la revedere" adultilor pe care parintii lor ii intalnesc, fara ca politetea lor sa fie pusa in discutie. Parintii sunt jenati cand copilul lor refuza sa salute vecinul sau sa vorbeasca cu tanti Betty la telefon. Copiii acestia simt pur si simplu teama fata de necunoscuti, riscand astfel sa devina partial sau total inhibati. x6z9924xg66omi
Consecintele sunt neplacute pentru copil, atunci cand parintii nu sunt alaturi sa-l ajute, invatatorul nu remarca intotdeauna timiditatea copilului, pentru ca este vorba tocmai de un copil cuminte, care nu ridica nici o problema si ramane de cele mai multe ori in coltul sau. El poate insa suferi din cauza faptului ca nu indrazneste sa ceara ajutor sau sa spuna ca nu a inteles ceva. Pentru el, sa ridice mana este o problema, la fel si sa vorbeasca in public. Toate aceste dificultati se pot transforma intr-un adevarat handicap pentru copil in timpul scolarizarii. De aceea, trebuie sa-l ajutam sa le depaseasca.

CUM VA PUTETI AJUTA COPILUL?
  Nu-I etichetati drept un timid, chiar daca va ganditi ca este asa. Daca il scuzati fata de vecin spunand: "Scuzati-I, este timid", nu faceti decat sa mariti dificultatea copilului. Astfel ae diagnostice sfarsesc intotdeauna prin a se adeveri. Etichetarea este o metoda comoda, insa ea nu il va ajuta pe copil sa se schimbe. Este mai bine sa spuneti: "Paulnu va cunoaste inca bine; va vorbi cu dumneavoastra data viitoare".
  Acceptati ideea ca nu puteti forta copilul sa vorbeasca, nici sa fie mai sociabil decat este; isi va schimba atitudinea numai daca va castiga progresiv incredere in el, deci nu impingandu-l fortat in fata proiectoarelor.


  Fixati cu claritate lucrurile pe care le asteptati de la copil si aratati-i-le. Spuneti-i ca, chiar daca nu-i face placere sa intretina o conversatie, trebuie cel putin sa spuna "buna ziua", "multumesc" si "la revedere"; felicitati-l de fiecare data cand o face din proprie initiativa.

  Nu vorbiti in locul copilului, nu faceti demersuri in locul lui, chiar daca nu raspunde la intrebarile care i se pun sau daca vi se pare foarte timid. Trebuie sa invete sa-si poarte singur de grija, fara sa-i "salvati imaginea" cu fiecare ocazie. Ajutati-I in schimb sa se puna in locul persoanei careia refuza sa-i vorbeasca.

  Ajutati-va copilul sa capete incredere in el, laudandu-l: "imi place umorul tau -este un mare atu in viata sa poti face oamenii sa rada.", "Esti intr-adevar bun la gimnastica, ar trebui sa continui sa te anfrenez/."incurajati-l sa vorbeasca in cadrul familial, unde se simte in siguranta.

  Jucati-va "de-a leul". Copilul este un leu mare; el trebuie sa raga foarte tare (lucrul acesta cere antrenament), ca sa va sperie. Se poate juca de asemenea sarind pe dumneavoastra ca si cum v-ar ataca. Lucrul acesta ii va fi mai usor daca-si ascunde fata in spatele unei masti. La modul general, orice deghizare care-i permite sa intre in pielea altui personaj il poate ajuta sa se exprime. Nu ezitati sa-i imprumutati haine de adult si o trusa de machiaj de spectacol. Inscrieti-l intr-un grup de teatru sau de pantomima, daca aveti unde.

Aproximativ un copil din doi este timid. La unii insa, lucrul acesta este o adevarata problema. Daca metodele prezentate mai sus nu dau rezultate si daca va simtiti copilul in suferinta din cauza aceasta, puteti apela la un psiholog. Cu ajutorul lui, veti intelege motivele dificultatilor copilului si veti putea sa-i veniti mai bine in ajutor.


Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact