Intr-un numar mare de familii, mai ales cand exista un singur copil, ambii parinti lucreaza. Ei nu inceteaza sa-si puna intrebari. Oare petrec destul timp cu copilul meu? Oare prezenta mea in timpul primelor luni de viata nu-i lipseste prea mult? Cum sa fac sa compensez tot acest timp pe care-l petrecem despartiti?

Mai intai, felul in care petreceti timpul pe care-l aveti la dispozitie conteaza mai mult decat timpul efectiv petrecut in compania lui, masurat in numar de ore! Puteti petrece ore in sir alaturi de copil, daca el se joaca singur, daca nu creati nici un contact, daca el nu beneficiaza de prezenta dumneavoastra. Cu cat petreceti mai putin timp cu bebelusul, cu atat timpul petrecut este mai plin de momente intense si bogate. Acest lucru este valabil atat pentru tata, cat si pentru mama.
Orice mama sau tata care lucreaza trebuie sa se straduiasca sa-si faca timp pentru copil si sa fie disponibil pentru el, orice s-ar intampla. Structura si organizarea intreprin­derilor nu sunt intotdeauna favorabile acestui lucru, acesta este adevarul. Ramane ca fiecare, dupa locul pe care-l ocupa, sa incerce sa gaseasca o solutie. Un copil nu ramane multa vreme mic. El are nevoie de prezenta parintilor lui. Profitati de lucrul acesta pana nu este prea tarziu.
Chiar daca lucrati amandoi tot timpul, timpul liber care va ramane trebuie sa-l petreceti cu copilul, iar acesta ii este suficient daca este bine folosit. "Dar, imi veti spune, ma intorc la ora sase seara, abia am timp de baie si de masa, inainte sa-l culc. Cum sa fac?"
lata cateva idei, pe care le puteti pune in aplicare.

-  Pana la ora de culcare a copilului, lasati deoparte tot ce nu este indispensabil si sufera amanare: menaj, cumparaturi, corespondenta, cina parintilor, programul de televizor etc. Spuneti-va ca a matura este mai putin important decat a face un turn din cuburi.

-  Folositi cat mai eficient timpul petrecut impreuna. Baia, masa, schimbarea scute­celor, asezarea bebelusului in pat pot fi tot atatea momente de comunicare, de schimburi tandre de cuvinte si totodata ocazii de a-i arata micutului cat de mult il iubiti.
Atunci cand parintii se intorc epuizati de la serviciu, evident ca le este greu sa aiba rabdarea si disponibilitatea necesara. Enervarea lor se repercuteaza asupra copilului. Ca sa le atraga atentia, el isi inmulteste poznele, pentru ca, in opinia lui, daca ramane cuminte, nu se ocupa nimeni de el. In loc ca regasirea sa fie un moment de bucurie, ea se transforma intr-o confruntare.
Parintii isi spun ca nu vor folosi putinele ore pe care le petrec impreuna cu copilul ca sa faca disciplina. Astfel, situatia risca sa se inrautateasca.
Ca sa evitati lucrul acesta, trebuie ca parintii sa gaseasca un mijloc de destindere inainte de a se intalni cu copilul: el nu este vinovat de presiunea la care sunt supusi adultii si nu trebuie sa suporte consecintele ei. Trebuie ca parintii sa stabileasca o buna comunicare atunci cand sunt cu el. Astfel, copilul va fi scutit de tulburari diverse (de exemplu sa se opreasca din mancat, sa se trezeasca noaptea etc.) pentru a stabili un dialog si a-si cere dreptul la tandrete si la dragoste.